Tu cum calatoresti in iubirea ta?

"... Cand ne indragostim, experienta noastra e atat de captivanta, incat trecem usor cu vederea potentialele probleme dintr-o relatie. Mai tarziu insa, cand ele se dovedesc dificile sau greu de gestionat, avem nevoie de ceva mai mult decat simpla inspiratie. Aici intervine problema angajamentului. Angajamentul inseamna sa alegi sa lucrezi cu obstacolele ce interfereaza cu fluxul liber al iubirii, atat in tine, cat si in relatie.

   Acum insa, nu mai e atat de clar ca in trecut de ce doi oameni trebuie sa jure ca vor ramane impreuna si sa persevereze cand apar probleme si obstacole intre ei. Avem putine exemple ale felului cum ar arata un angajament sanatos si viu intre doi oameni. Vechiul model - bazat pe datorie - transforma angajamentul intr-un fel de adeziv. Atat de multi dintre parintii nostri "au ramas impreuna pentru copii" sau din teama dezaprobarii familiei, sacrificandu-si evolutia, integritatea si libertatea, incat nu e deloc surprinzator ca notiunea de angajament pe termen lung nu mai trezeste entuziasmul generatiilor tinere de azi. La cealalta extrema, multe cupluri decid sa se casatoreasca dintr-o speranta idealista, fara sa se gandeasca atent la ce presupune acest pas.

Isi imagineaza ca sentimentele lor romantice vor fi suficiente ca sa-i tina impreuna. Apoi, cand perioada de gratie se termina si apar conflictele, sunt nepregatiti sa faca fata situatiei.
   In trecut, angajamentul era definit si impus unui cuplu de societate si familie. Intr-o casnicie traditionala aranjata, un barbat si o femeie trebuia sa jure sa ramana impreuna toata viata chiar fara sa se cunoasca. Pe un astfel de fond, nu e surprinzator ca angajamentul e inconjurat astazi de o aura atat de mare de inconstienta si ca multi dintre noi intra intr-o casnicie pe jumatate adormiti. Acum, cand presiunile exterioare nu mai impun sau sustin angajamentul unui cuplu, e nevoie de o abordare mai constienta.
   A sta impreuna e doar o mica parte a ceea ce presupune angajamentul autentic, doar expresia exterioara a unei dedicari interioare. Esenta unui angajament viu este devotamentul a doi oameni fata de dezvoltarea lor simultana, care se poate baza doar pe un angajament primar al fiecarui individ de a se deschide complet catre viata insasi.
   Initial, doi parteneri nu pot sti sigur ce cauta impreuna sau cat de departe poate merge relatia lor. Testand insa forta legaturii dintre ei - profunzimea iubirii lor si capacitatea de a face fata provocarilor ei - le devine tot mai clar locul relatiei in viata lor si o pot astfel onora si exprima mai plenar. In loc sa inceapa cu o promisiune - "pana cand moartea ne va desparti" - spusa la altarul de cununie, angajamentul constient e ceva ce se dezvolta gradat. E un stadiu mai avansat al unei relatii care a evoluat din depasirea cu succes a multor probe si provocari anterioare. Un astfel de angajament e treaz si viu. Spre deosebire de ceva nascut din datorie, speranta sau idei preconcepute, se naste organic din insusi procesul de maturizare a relatiei, si e plin de pasiune, prospetime si spontaneitate - esenta iubirii.

…sa privim intimitatea ca pe o modalitate de a deveni vii mai deplin, ca pe ceva care sa ne ajute sa scoatem la lumina bunatatea si puterea mereu prezente in interiorul nostru. In loc sa cautam adapost intr-o relatie, ne-am putea bucura de puterea ei de a ne trezi acele zone in care suntem adormiti si in care evitam contactul gol, direct cu viata. Aceasta abordare ne deschide in fata o cale. Ne angajeaza in miscare si schimbare, ne ofera o directie inainte, aratandu-ne unde avem cel mai mult nevoie sa crestem. Imbratisarea relatiei ca pe o cale de evolutie ne ofera si o practica: sa invatam sa folosim fiecare dificultate de pe parcurs ca o oportunitate de a merge mai departe, de a intra intr-un contact mai profund, nu numai cu partenerul nostru, ci si cu propria noastra vitalitate. ...

 La fel, cand cantam din voce sau la un instrument impreuna cu cineva, ne unim intr-un singur curent de energie care ne ridica din sentimentul nostru normal de separare, in timp ce contrastul dintre vocile sau instrumentele noastre tese o tapiterie mai bogata de sunete decat ar fi putut produce singur oricare dintre noi. Astfel, in actul iubirii, campurile corpurilor subtile ale barbatului si femeii se amesteca intr-un joc mai vast de energii care ii scoate din izolare, ii imbogateste pe amandoi si in acelasi timp foloseste si lumineaza diferentele dintre naturile lor.

Cele mai profunde momente de comuniune sexuala sunt un joc sacru de "doi intr-unul", in care toate polaritatile vietii se unesc intr-un dans mai amplu. Aici, in aceasta mare a curgerii, fluxul si refluxul contrariilor - ridicarea si caderea, furtuna si armonia, suprafata si adincimea, frictiunea si alunecarea, luarea in stapinire si renuntarea, ferocitatea si blandetea, puterea si vulnerabilitatea, inspiratia cereasca si placerea paminteasca - curg in si din fiecare. Cand cimpurile energetice polare ale barbatului si femeii se unesc astfel, nu e niciodata doar ceva fizic, emotional sau personal. Momentele de intimitate sexuala profunda genereaza o transfuzie puternica de energie de la un nivel aflat dincolo de modurile noastre familiare de relationare. Cand un barbat devine masculinul pur, iar o femeie, feminitatea pura, apar zeul si zeita.

Astfel, cand zeul intunecat al raului sangelui intra si se misca in corpul meu, nu mai sunt complexul de personalitate familiar pe care il numesc "eu". Sunt luat de torentul puterii masculine care imi curge prin vene, cu propriile lui ritmuri si melodii, pe care le aud ca pentru prima oara. Partenera mea nu mai e un eu, ci femeia primordiala, dincolo de timp si spatiu. Cand facem dragoste, am putea fi leu si leoaica, indigeni in jungla, lord si lady sau delfini in mare. Suntem parteneri in dansul etern.
  Ridicindu-ne din carcasa ingusta a personalitatii, comuniunea sexuala ne pune in contact cu energiile mai vaste ale vietii care curg prin corpul nostru. Tunetul, fulgerul, electricitatea, ploaia, razele lunii si ale soarelui - iubitii care nu au simtit aceste energii cand au facut dragoste nu au gustat toata bogatia experientei sexuale. In comuniunea sexuala profunda, mastile noastre lumesti ne cad de pe fata si spiritul viu poate fi simtit si impartasit in forma sa pura.

… cand mintea moderna reduce sexul la o functie grosiera a corpului sau la un instinct animalic subordonat eului rational, savarseste o forma de sacrilegiu. Cu cat incercam sa definim sau sa manipulam experienta sexuala, cu atat pierdem contactul cu capacitatea ei de a innoi si lumina inaltimile si adincurile experientei umane. Nu putem aprecia complet calitatea ei transformatoare daca nu intram in contact cu spiritul nostru salbatic elementar, care va ramine vesnic de nepatruns pentru mintea rationala. In acest mister se afla puterea de trezire si sacralitatea sexualitatii.

…. "

Fragment din cartea "Calatoria inimii"  de John Welwood