duminică, 25 iulie 2010

Psihoterapia si Tango-ul

Tango-ul Argentinian este un dans si un gen muzical. S-a nascut in Argentina, Buenos Aires, la sfarsitul secolului XIX in suburbiile sarace ale orasului care adaposteau un numar foarte mare de emigranti de pe toate continentele. Mai multe detalii generale gasiti urmarind link-ul http://www.bewell.ro/evadare-din-cotidian/tangoul_argentinian-604.html.

 De ce Tango Argentinian? Pentru ca de 10 luni studiez acest fenomen ca practicant si ca observator. Multumita lui Razvan, care s-a facut instructor de tango :). Beneficiile psihoterapeutice: - Inveti un stil de dans interesant si pasional. Practici ceva nou. Este greu dar, cine spune ca lucrurile care ne plac si ne ajuta sa evoluam sunt usoare? Multi zic ca inveti cu adevart sa dansezi bine abia dupa 5 ani de practica, altii spun ca dupa 10 ani. Eu cred ca e dupa cum simti, dupa starea pe care o ai in momentul in care incepi sa practici, dupa motivatia pe care o ai... Asa cum e fiecare din noi, cu personalitatea si cu dispozitia de moment. Uneori suntem receptivi, alteori absenti. Uneori cu greu reusim sa invatam anumite lucruri, alteori facem aceleasi lucruri cu usurinta. Este adevarat ca unele persoane sunt mai taletate, altele mai putin talentate. Dar asta nu ne impiedica sa invatam sa dansam. Pentru ca talentul poate fi un dat, dar poate fi si dobandit prin practica, din fericire.

Si, tot din fericire, exista locuri in care poti sa practici dansul pe care il inveti la cursuri, la Practica sau la Milonga. - Inveti sa relationezi cu partea masculina/feminina. El lider. Ea follower. El dirijeaza cu maiestrie pasii pe care ea ii urmeaza cu multa gratie. Se naste O adevarata poezie. Ea nu stie niciodata ce urmeaza sa faca, asa ca este mereu in "alerta". El improvizeaza in functie de ritmul divin al muzicii si de starea pe care o are. Ea raspunde cererii. Cum poate ea raspunde daca nu stie ce el urmeaza sa faca? SIMTE. Da, este extraordinar cand inveti sa simti partenerul (desi nu l-ai mai vazut sau nu ai mai dansat nici o data cu acea persoana). Ca follower inveti sa "citesti" intentia pe care el o transmite prin piept. Ca lider, inveti sa transmiti intentia. Conexiunea care se formeaza in cuplu este abolut si de-a dreptul hipnotica. Intri in transa ascultand ritmul si urmandu-ti partenerul. Se creaza o relatie arhaica, am putea sa ii spunem, in care ea isi urmeaza cu sfintenie partenerul si din care ies lucruri absolut tamaduitoare.

Inveti sa socializezi. Atat la cursul de dans cat si la petrecere esti "nevoit" sa socializezi. Niciodata nu dansezi cu acelasi partener. Pentru ca inveti sa simti sau sa transmiti acea intentie despre care vorbeam mai devreme, practicand cu mai multi parteneri. Exista o comunitate frumoasa de tangueros in care esti primit bine. Nu te face nimeni sa te simti incepator si neindemanatic. Toata lumea cu care intri in contact este dispusa sa te "ajute". - Inveti sa asculti si sa simti muzica. Pentru ca evident, ca sa poti dansa este bine sa intelegi muzica si ritmul ei. De aceea se organizeaza lectii de muzicalitate, in care esti invatat sa urmaresti ritmul, care nu este dat de tobe ci de bandoneon.

Muzica de tango este absolut divina. Parca ar fi rupta din suflet si redata cu daruire si pasiune, pentru suflet. Una peste alta, inveti ceva nou, faci miscare, relationezi, creezi noi prietenii, iti descarci greutatile sufletului intr-un mod unic si te umpli de bucurie si voiosie, inveti sa relationezi mai bine in cuplu, sa depasesti anumite inhibitii, poti sa scapi de depresie, potisa scapi de anxietate, adaugi vietii tale un nou stil si noi viziuni...

luni, 19 iulie 2010

Sinuciderea si starile psihopatice

Nu am practica in domeniu, pentru ca nu am intrat pana acum in contact cu vre-un client care sa fi avut ganduri sinucigase. Dar am auzit povesti de la colegii mei si, teotetic am aprofundat acest subiect la diferite cusuri. Emile Durkheim, in cartea sa SINUCIDEREA (este un studiu de sociologie, publicat de editura Antet) explica foarte clar si pe intelesul tuturor urmatoarele: "Asa zisii monomani (in terminologia traditionala a patologiei mintale, delirul cu arie restransa se numeste monomanie), exista intotdeauna o stare generala a intregii activitati minale care constituie fondul bolii si din care ideile delirante nu sunt decat expresia superficiala si temporara: fie o exaltare excesiva, fie depresie extrema, fie o perversiune generala si, mai ales absenta echilibrului si coordonarii la nivelul gandirii si al actiunii. Subiectul gandeste, si totusi ideile lui nu se inlantuie fara lacune, el nu se poarta in mod absurd, dar comportamentul lui este lipsit de coerenta. Deci, nu este exact daca spunem ca nebunia poate sa aiba partea ei, imediat ce a partruns la nivelul judecatii, ea invadeaza totul. ... Alienistii (medici specializati in boli mintale) afirma ca majoritatea sinugigasilor pe care i-au intalnit prezentau toate sentimentele alienarii mintale, marturie insa nu indeajuns de concludenta spre a rezolva problema, trecerea in revista despre care vorbesc acestia ramane in toate cazurile mult prea sumara. ... Pentru a sti daca sinuciderea este un act specific alienatilor, trebuie determinate formele pe care le imbraca ea in cazul alienarii mintale si trebuie vazut apoi daca sinuciderea ii afecteaza numai pe alienati. ... Clasificarile esentiale ale sinucigasilor stabilite de Jousset si Moreau de Tours: 1. sinuciderea maniacala. Este daorata fie halucinatiilor, fie unor conceptii delirante. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginare, ori pentru a da ascultare unui ordin misterios primit din ceruri, etc. Motivele acestei sinucideri si modul ei de evolutie reflecta caracterele generale ale bolii din care decurge mania. Este o afectine particularizata printr-o moblitate extrema. ... 2. sinuciderea melancolica. Este legata de o stare generala de extrema depresie, de tristete exagerata, care face ca bolnavul sa nu mai aprecieze cu chibzuiala raporturile pe care le au cu el persoanele si lucrurile din jur. Placerile nu-l mai atrag si vede totul in negru. Viata i se pare plicticoasa si chinuitoare. Cum aceste dispozitii sunt permanente si ideea sinuciderii il bantuie neincetat, ca o idee fixa, iar motivele generale care il indeamna sa ia decizia sunt intotdeauna cam aceleasi. ... 3. sinuciderea obsesiva. In acest caz sinuciderea nu este cauzata de un motiv anume, nici imaginar nici real, ci doar de ideea fixa a mortii, care fara noima pune total stapanire pe mintea subiectului. El este obsedat de o dorinta de a se omori, desi stie perfect ca nu are nici un motiv rezonabil sa o faca. Este o nevoie instinctiva asupra careia reflectia si judecata nu au putere, asemanatoare cu acea nevoie de a fura, de a ucide, de a incendia... ... 4. Sinuciderea impulsiva sau automatismul sinucigas. Ca si precedentul tip de sinucidere nici acesta nu este motivat. Nici in raport cu realitatea, nici in functie de imaginatia subiectului. Numai ca in loc sa fie produsul unei idei fixe, care acapareaza spiritul o vreme mai mult sau mai putin indelungata, punand apoi stapanire asupra vointei subiectului, ea rezulta dintr-un impuls brusc si irepresibil. Cat ai clipi din ochi, tasneste in toata plenitudinea si incita la savarsirea actului, sau cel putin la incercarea de a-l comite. ... Nu se poate face o destul de stransa apropiere intre sinucidere si nebunie, decat repingand arbitrar sensul cuvintelor. "Nu este ucigas de sine - scrie Esquirol - acela care neascultand de sentimentele nobile si generoase, se avanta intr-o primejdie, se exprima unei morti inevitatbile si isi sacrifica in mod voluntar viata pentru a se supune legilor, pentru asi tine un juramant de credinta, pentru salvarea partriei..." ... Deoarece sinuciderea alienatilor nu reprezinta intregul gen, ci doar o specie, starile psihopatice care alcatuiesc alienarea mintala, nu pot sa dea seama de tendinta colectiva spre sinucidere. Dar intre alienarea mintala propriu-zisa si echilibrul perfect al inteligentei, exista o serie intreaga de trepte - sunt diverse anomalii reunite de obicei sub denumirea de neurastenie. Insasi existenta sinciderii cauzate de tulburari intelectuale ridica aceasta problema. ..." Continua cu tabele pe tari, mediu, sex, etnie, religie ... si ajungem la ereditate. De unde citez urmatorul paragraf: "... ... Dar in cu totul alt inteles au vorbit psihologii despre ereditate. Aceasta ar fi tendinta de a se omori, care se transmite direct si in totalitate de la parinti la copii si care, o data transmisa, ar da nastere sinuciderii ca un veritabil automatism. Ea ar consta intr-un soi de mecanism psihologic, dotat cu oarecate autonomie ... " Acest pasaj din urma este o justificare pentru vehementa din postarea mea de miercuri. Sa speram ca Petru va avea o constructie psihologica robusta, ca va intelege, tolera, accepta, ierta moartea prin sinucidere a mamei. Cam atat am avut de citat si de spus.

APEL UMANITAR PT MIRUNA ENACHE

APEL UMANITAR PT MIRUNA ENACHE , O FETITA DE 10 ANI , BOLNAVA DE TALASEMIE MAJORA Miruna Ioana Enache este o fetita de aproape 10 ani dar care de la virsta de 10 luni a fost mai mult prin spitale, sufera de o boala grava TALASEMIE MAJORA , singura sansa ca aceasta fetita sa ramina in viata este un TRANSPLANT MEDULAR care trebuie sa aiba loc la o clinica specializata in Italia si in MAXIMUM 3 LUNI . Nici nu vrem sa ne gindim ce ar insemna sa nu se poata face acest transplant care este vital pt MIRUNA . Toti cei apropiati Mirunei speram in reusita acestei interventii medicale, cu ajutorul d-voastra , al celor care din putinul pe care il aveti o sa intindeti o mina pentru salvarea unui copil nevinovat . Miruna spera si se roaga la Doamne-Doamne sa apara intr-o zi Zina cea Buna care sa-i redea sanatatea si macar o parte din copilaria care i-a fost furata pe nedrept de aceasta cumplita boala . Stiu ca majoritatea dintre noi avem greutati dar haideti , impreuna sa punem mina de la mina si sa facem posibila aceasta dorinta a Mirunei . In numele Mirunei va multumesc tuturor celor care puteti sa dati o mina de ajutor . Orice ajutor este binevenit ! In luna octombrie anul acesta , Miruna este programata la o clinica din Italia pt efectuarea transplantului medular , donator fiind chiar mamica ei , cu o compatibilitate de 50%…daca se vor stringe banii necesari , din pacate mai trebuiesc foarte multi bani. Pe data de 28.noiembrie.2010 , Miruna v-a implini 10 anisori , ajutati-ne va rugam sa-i facem impreuna cel mai de pret cadou…VIATA ! O parte din suferintele ingrozitoare pe care le indura Miruna, zi de zi si noapte de noapte sunt postate pe pagina ei : http://mgheorghe7.wordpress.com/ tot pe aceasta pagina se gaseste : nr. de telefon si adresa de mail a mamei plus fotografii ale acestei superbe fetite. Sunt bucuros sa spun ca de acum putem sa o ajutam pe MIRUNA ENACHE si prin donatii online. Oricine poate sa ajute pe aceasta minunata fetita, o poate face, mergând pe pagina : http://mgheorghe7.wordpress.com/doneaza-online/ Va multumim tuturor celor ce sunteti alaturi de Miruna si care veti face posibila dorinta ei….dorinta de a trai !

marți, 13 iulie 2010

Serotonina, endorfinele si dopamina

ok, ieri si astazi am scris 3 postari pe care le-am sters. Nici una nu a fost demna de postat. Cand am inceput sa scriu pe acest blog mi-am spus: - am sa scriu academic, am sa scot definitii din dictionarul de psihologie al lui Paul Popescu Neveanu, sau din dictionarul de psihanaliza/ psihiatrie/ lacanian... am sa fac recenzii si studii... pentru ca cititorii acestui blog sa fie informati. bla, bla, bla. Dar cui ii poate folosi teoria... Mie si celor din breasla. De ce cineva care ar dori sa dobandeasca aceste informari psihologico-in-for-mative nu si-ar cumpara o carte de specialtitate sau nu ar face un curs informativ de weekend... Zic si eu. In tot cazul, aceasta postare nu este ca cele din urma. Asta seara, facand obisnuitul around to the moghioros parc, in pas alergator combinat cu mers rapid, si ca de obicei gandindu-ma la ale mele si nevazand pe nimeni si nimic in jur. Cand alerg, de regula imi pun castile, masor asfaltul pe care il stivesc cu pasi rapizi si apasati, ridic privirea cand este cazul sa traversez (ma asigur sa nu ma calce vre=o masina)si ma gandesc la ale mele. Imi pun in ordine activitatea din ziua ce tocmai a trecut si ma pregatesc pentru ziua ce are sa urmeze. Cand ajung in fata blocului, dupa doua ture, sunt un zabmet toata (in copilarie, antrenorul meu imi spunea: "- Nu inteleg cum dupa 5000 de metri treci linia de sosire cu zambetul pe buze"). Dar astazi nu a fost asa. Astazi, alergam eu acolo cu gandurile mele. Cand, de o data, din senin mi-a venit grandioasa si geniala idee sa ridic ochii din asfalt si sa vad oamenii de pe trotuar. Asa am descoperit ca nu sunt singura care alearga, mai sunt multi alti runnersi. Unii profesionisti as putea spune, echipati pana n dinti. M-a amuzat foarte tare un nene cu o varsta mai avansata, care isi sugrumase barbatia cu pantalonasii mulati si luciosi. Unii runnersi iesiti pentru ca sa se tonifieze, altii ca sa slabeasca. O tanti grasunica in exces, probabil s-a uitat in oglinda intr-o doara, asa cum am ridicat si eu privirea din asfalt si a hotarat ca nu se mai poate. I s-a trezit vointa si a scos-o de urechi afara din casa. Tremura asfalul sub ea in tandem cu straturile de grasime si lacul de sudoare. Intre straturile de pe ea si asfalt se crease un adevarat ritm cataclismic. Dar ce conteaza, ce conteaza... Ferice de ea. Oamenii ies sa faca miscare, asta conteaza. Multi oameni, impresionant de multi. Imi venea sa ii imbratisez si sa ii felicit. Bravo oameni buni! Sportul face bine la inima, la creier, la psihic, la sulfet, la sunculite, la tonifiere. Facand sport putem depasi sau ameliora depresia, starile de anxietate, inlaturam stresul. Ca sa nu zic ca in timpul activitatilor sportive secretam hormonul fericirii (serotonina), ceea ce ne aduce o stare de bine si un somn sanatos. Dar si mai frumos este ca ne putem droga natural in timp ce alergam, secretand endorfine. Ele ne ajuta sa gandim pozitiv si sa avem o stare zen. Dopamina isi face si ea aparitia, nu fara insemnatate. Pentru ca pe langa faptul ca transmite informatii multelor celule din creier ne poate ajuta sa avem orgasm multiplu. Tare, nu?

joi, 8 iulie 2010

Gandirea pozitiva vs Gandirea negativa

Stiai ca: Gandirea pozitiva se caracterizeaza prin rationalitate, orientare activa, constructiva, pe directia depasirii dificultatilor, iar gandirea negativa se caracterizeaza prin pasivism, neincredere, lipsa angajarii. Gandirea pozitiva si negativa nu sunt reflexul imdediat si conditionat al atitudinilor, ci al prezentei sau absentei capacitatilor cognitive. Pentru ca gandirea pozitiva sa fie cu adevarat pozitiva, trebuie sa fie pe cat se poate cu putinta apropiata de realitate. Cele doua tipuri de gandire se recupereaza asupra profilului general al personalitatii noastre. Persoanele care gandesc pozitiv au o imagine de sine rezonabila, isi cunosc si isi evalueaza corect atat calitatile cat si defectele. Isi stabilesc scopurile pe masura posibilitatilor, au credinta ca le pot realiza, de aceea obtin performante usor peste posibilitati, se bucura de o buna sanatate fizica si psihica, au putine trasaturi nevrotice. Se descurca usor in situatii dificile, dispun de o mare capacitate de efort fizic si psihic, rezista mai bine in situatii stresante sau frustrante, au o mare rezistenta la imbolnavire, dar daca s-au imbolnavit, se insanatosesc mai repede. Persoanele cu o gandire negativa se caracterizeaza prin persoane care sunt anxioase, nefericite, ingrijorate, manifesta rezistenta puternica la frustrare, sunt ostile, intra permanent in conflict cu sine si cu altii, nu-si fixeaza scopuri inalte, pentru ca se tem ca nu le vor putea realiza. Anticipeaza esecul, sentimentele de inferioritate ii impiedica sa-si valorifice posibilitatile. Optimismul ca trasatura a dispozitiei, mediaza relatia dintre evenimentele exterioare si interpretarea lor subiectiva; contine comportamente cognitive, emotionale si motivationale; este legat de un scop, de o asteptare sau de o atribuire cauzala. Este in acelasi timp motivat si motivator. SA NU TRECEM CU VEDEREA UN LUCRU FOARTE IMPORTANT: OPTIMUSMUL POATE "COSTA" DACA NU ESTE REALIST. Gandirea pozitiva este o atitudine care ne permite sa descoperim mai usor solutiile, aspectele pozitive ale situatiilor cu care ne confruntam. Ea nu se refera numai la optimism, ci si la orientarea constructiva de tipul: "sa vedem ce se poate face in situatia data". Aceasta atitudine porneste de la premisa: "sa vedem cum solutionam problema", nu de la premisa: "nu am nici o sansa, nu o sa reusesc". Atitudinea este o predispozitie, de aceea gandirea pozitiva este o atitudine. Presupune o anumita structura cognitiva, emotionala si comportamentala a persoanei fata de ceilalti, un anumit mod de a se vedea pe sine si lumea inconjuratoare. Intelege, simte si reactioneaza in contact cu ceilalti intr-un mod constructiv, eficient. A gandi pozitiv inseamna a ne folosi pozitiv de inconstientul nostru, care nu relationeaza, nu imparte informatii, ci le stocheaza pe toate, iar din tot ce a inregistrat se evidentiaza mai tarziu comportamentul. Daca dorim sa ne schimbam comportamentul, este necesar sa intervenim asupra inconstientului nostru, selectand ganduri noi, pozitive dar reale, cu care sa ne alimentam constientul.

marți, 6 iulie 2010

Tipuri de anxietate

Tulburare de anxietate generalizata. Grija exagerata si anxietate proeminenta pentru o perioada de mai mare de 5 luni care poate implica griji privind mai multe activitati si evenimente. Persoana are dificultati in a-si controla anxietatea, care este insotita si de alte simptome: neliniste, incordare fara motiv, neputinta de a se relaxa chiar cand totul este in regula; stari de oboseala, dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiuni musculare, nod in gat, somn agitat. Toate la un loc duc la distress puternic si probleme de functionare. Tulburarea de panica. Este diferita de atacurile de panica. Atacurile de panica sunt episoade bruste, inexplicabile, de frica intense si disconfort insotite de schimbari cognitive si fizice. Cel mai adesea apar insotite de dorinta de a scapa, ca de un pericol foarte mare. Aceste simptome se intensifica enorm si pot duce la palpitatii, transpiratie, tremurat etc. Psihologic, apare frica de a nu pierde controlul, frica de a nu muri, frica de a nu innebuni, etc. Pe de alta parte, tulburarea de panica consta in atacuri de panica recurente si neasteptate cu perioade de pauza in care persista teama urmatoarelor atacuri. Persoana ajunge sa isi modifice comportamentul din cauza atacurilor de panica. Uneori, ele pot fi asociate cu agorafobie. Tulburarea obsesiv-compulsiva. Este definita prin obsesii: ganduri intrusive, nedorite, imagini, idei sau nevoi urgente, si prin compulsii: comportamente intense, de necontrolat, repetitive sau acte mentale menite sa rezolve distresul creat de compulsii. Tulburarea de stress posttraumatic. O persoana trece printr-un eveniment traumatic la care a fost martora sau a fost direct implicata Sau este confruntata cu o intamplare sau un eveniment care a pus persoana in pericol de moarte sau de ranire grava. Acest eveniment a cauzat o frica puternica, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul traumatic este retrait din nou prin amintiri extrem de tulburatoare, care produc stari de teama si anxietate similare cu cele din timpul evenimentului. Psihologic si fizic, persoana reactioneaza repetitiv ca in momentul evenimentului, nu poate uita si nu se poate indeparta de el. Locuri, persoane, activitati care pot aminti de acel eveniment sunt evitate. Persoana poate sa uite amanunte importante legate de acel eveniment, sa aiba stari de iritabilitate puternica, dificultati de concentrare, crize de furie, tulburari de somn. Aceste simptome trebuie sa persiste pentru mai mult de o luna si sa cauzeze un distress semnficativ si dificultati de functionare. Tulburarea acuta de stress. O persoana este expusa la un eveniment traumatic ca martor sau persoana implicata direct. Confruntarea cu acest eveniment duce la o frica intensa, rani fizice sau psihologice semnificative, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul este retrait continuu astfel: amintiri recurente si deranjante, imagini ce reapar, ganduri sau perceptii; cosmaruri legate de acel eveniment, perioade in care momentul este retrait, anxietate ridicata ca si cum persoana ar retrai evenimentul traumatic. Persoana ajunge sa evite situatii ce pot fi associate cu acel evenimnet, discutii despre asta, activitati, locuri sau persoane ce pot sa ii aminteasca de asta. Persoana poate sa uite amanunte importante legate de acel eveniment, sa aiba stari de iritabilitate puternica, dificultati de concentrare, crize de furie, tulburari de somn. Simptomele persista pentru mai putin de o luna si cauzeaza mult distress si dificultati de functionare. Tulburare de adaptare cu anxietate. Cand apar probleme emotionale si de comportament semnficative timp de cel putin 3 luni ca raspuns la un factor stressor. Aceste simptome apar din cauza unui distress exagerat in raport cu o performanta ocupationala, sociala sau academica. Odata ce factorul stressor a incetat, stressul nu dureaza mai mult de 6 luni dupa. Psihoterapia identifica factorii stresori in situatia data, dar si regula de viata care a dus la raspunsurile neadaptate, gaseste raspunsuri adaptative si dezvolta prin discutie un echilibru intern si extern al persoanei implicate.

luni, 5 iulie 2010

Mecanisme de aparare ale egoului

Stiai ca: Mecanismele de aparare ale ego-ului ajuta individul sa faca fata anxietatii si sa previna egoul sa fie coplesit. Aceste aparari ale ego-ului sunt comportamente normale. Pot avea valoare de adaptare, daca nu devin un stil de viata, pentru a evita confruntarea cu realitatea. Apararile pe care le foloseste o persoana depind de nivelul sau de dezvoltare si gradul de anxietate. Aceste mecanisme de aparare neaga sau distorsioneaza realitatea si opereaza la nivel inconstient.

Exemple de mecanisme de aparare:

refularea este unul din cele mai importante procese freudiene si este baza multor altor aparari ale egoului si ale tulburarilor nevrotice. Este un mijloc de aparare prin care gandurile si sentimentele de aparare amenintatoare sau dureroase sunt eliminate din constiinta. Freud a explicat refularea ca o indepartare involuntara a ceva din constiinta. Se presupune ca ce-a mai mare parte a evenimentelor dureroase din primii 5 ani de viata este exclusa in aceasta maniera.

negarea joaca un rol defensiv similar cu cel al refularii. Negarea realitatii este un mod de distorsionare a ceea ce simte, gandeste sau percepe individul intr-o situatie traumatica.

proiectia consta din atribuirea altora a propriilor dorinte si impulsuri inacceptabile. Impulsurile sexuale, agresive sau oricare alte impulsuri sunt vazute ca posedate de ceilalti oameni, "nu de mine". Un barbat care este atras sexual fata de fiica sa poate sustine ca ea este cea care se poarta in mod seducator cu el. Astfel, el nu trebuie sa se confrunte sau sa isi recunoasca propriile sale dorinte.


deplasarea. Un mod de a face fata anxietatii este descarcarea impulsurilor schimband un obiect amenintator cu o tinta "mai sigura". Deplasarea consta in directionarea energiei spre un alt obiect sau persoana cand obiectul sau persoana originala nu este accesibila. Un barbat umil care se simte intimidat de seful sau, vine acasa si descarca ostilitate fata de sotie sau copii.


rationalizarea. Unele persoane fabrica motive BUNE pentru a se explica unui ego ranit. Rationalizarea implica explicarea esecurilor si pierderilor. Ajuta la justificarea comportamentelor specifice si ajuta la atenuarea loviturii legata de dezamagiri. Cand oamenii aplica pentru anumite posturi si nu le obtin, gasesc motive logice cu privire la cauza pentru care nu au reusit. Uneori incearca sa se convinga singuri ca de fapt nu doreau oricum postul respectiv.


sublimarea. Freud spustine ca multe din marile contributii artistice au rezultat dintr-o redirectionare a energiei sexuale sau agresive pe alte canale. De exemplu impulsurile agresive pot fi canalizate in activitati atletice, astfel incat persoana gaseste un mod constructiv de a exprima trairile agresive.

  regresia. Unele persoane revin la o forma de comportament pe care au depasit-o ontogenetic. In aceasta regresie, la o faza anterioara de dezvoltare, cerintele nu mai sunt atat de mari. In fata stresului sever sau a provovarilor extreme indivizii pot incerca sa faca fata anxietatii lor agatandu-se de comportamente imature si inadecvate.


introiectia. Consta in preluarea si "inghitirea" valorilor si standardelor altora. Imitarea constienta a comportamentului altei persoane. Exista si forme pozitive de introiectie, precum incorporarea valorilor parentale...


identificarea. Sporeste valoarea de sine si protejeaza persoana de sentimentul de a fi un ratat. Oamenii care se simt inferiori se pot identifica cu persoane importante sau situatii avantajoase in speranta ca vor fi perceputi ca demni de valoare.


compensarea consta in mascarea slabiciunilor percepute, sau dezvoltarea anumitor trasaturi pozitive care compenseaza limitarile. Copiii care nu beneficiaza de atentie si recunoastere pozitiva pot dezvolta comportamente destinate sa obtina cel putin atentie negativa.