Gandirea pozitiva vs Gandirea negativa

Stiai ca: Gandirea pozitiva se caracterizeaza prin rationalitate, orientare activa, constructiva, pe directia depasirii dificultatilor, iar gandirea negativa se caracterizeaza prin pasivism, neincredere, lipsa angajarii. Gandirea pozitiva si negativa nu sunt reflexul imdediat si conditionat al atitudinilor, ci al prezentei sau absentei capacitatilor cognitive. Pentru ca gandirea pozitiva sa fie cu adevarat pozitiva, trebuie sa fie pe cat se poate cu putinta apropiata de realitate. Cele doua tipuri de gandire se recupereaza asupra profilului general al personalitatii noastre. Persoanele care gandesc pozitiv au o imagine de sine rezonabila, isi cunosc si isi evalueaza corect atat calitatile cat si defectele. Isi stabilesc scopurile pe masura posibilitatilor, au credinta ca le pot realiza, de aceea obtin performante usor peste posibilitati, se bucura de o buna sanatate fizica si psihica, au putine trasaturi nevrotice. Se descurca usor in situatii dificile, dispun de o mare capacitate de efort fizic si psihic, rezista mai bine in situatii stresante sau frustrante, au o mare rezistenta la imbolnavire, dar daca s-au imbolnavit, se insanatosesc mai repede. Persoanele cu o gandire negativa se caracterizeaza prin persoane care sunt anxioase, nefericite, ingrijorate, manifesta rezistenta puternica la frustrare, sunt ostile, intra permanent in conflict cu sine si cu altii, nu-si fixeaza scopuri inalte, pentru ca se tem ca nu le vor putea realiza. Anticipeaza esecul, sentimentele de inferioritate ii impiedica sa-si valorifice posibilitatile. Optimismul ca trasatura a dispozitiei, mediaza relatia dintre evenimentele exterioare si interpretarea lor subiectiva; contine comportamente cognitive, emotionale si motivationale; este legat de un scop, de o asteptare sau de o atribuire cauzala. Este in acelasi timp motivat si motivator. SA NU TRECEM CU VEDEREA UN LUCRU FOARTE IMPORTANT: OPTIMUSMUL POATE "COSTA" DACA NU ESTE REALIST. Gandirea pozitiva este o atitudine care ne permite sa descoperim mai usor solutiile, aspectele pozitive ale situatiilor cu care ne confruntam. Ea nu se refera numai la optimism, ci si la orientarea constructiva de tipul: "sa vedem ce se poate face in situatia data". Aceasta atitudine porneste de la premisa: "sa vedem cum solutionam problema", nu de la premisa: "nu am nici o sansa, nu o sa reusesc". Atitudinea este o predispozitie, de aceea gandirea pozitiva este o atitudine. Presupune o anumita structura cognitiva, emotionala si comportamentala a persoanei fata de ceilalti, un anumit mod de a se vedea pe sine si lumea inconjuratoare. Intelege, simte si reactioneaza in contact cu ceilalti intr-un mod constructiv, eficient. A gandi pozitiv inseamna a ne folosi pozitiv de inconstientul nostru, care nu relationeaza, nu imparte informatii, ci le stocheaza pe toate, iar din tot ce a inregistrat se evidentiaza mai tarziu comportamentul. Daca dorim sa ne schimbam comportamentul, este necesar sa intervenim asupra inconstientului nostru, selectand ganduri noi, pozitive dar reale, cu care sa ne alimentam constientul.

Tipuri de anxietate

Tulburare de anxietate generalizata. Grija exagerata si anxietate proeminenta pentru o perioada de mai mare de 5 luni care poate implica griji privind mai multe activitati si evenimente. Persoana are dificultati in a-si controla anxietatea, care este insotita si de alte simptome: neliniste, incordare fara motiv, neputinta de a se relaxa chiar cand totul este in regula; stari de oboseala, dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiuni musculare, nod in gat, somn agitat. Toate la un loc duc la distress puternic si probleme de functionare. Tulburarea de panica. Este diferita de atacurile de panica. Atacurile de panica sunt episoade bruste, inexplicabile, de frica intense si disconfort insotite de schimbari cognitive si fizice. Cel mai adesea apar insotite de dorinta de a scapa, ca de un pericol foarte mare. Aceste simptome se intensifica enorm si pot duce la palpitatii, transpiratie, tremurat etc. Psihologic, apare frica de a nu pierde controlul, frica de a nu muri, frica de a nu innebuni, etc. Pe de alta parte, tulburarea de panica consta in atacuri de panica recurente si neasteptate cu perioade de pauza in care persista teama urmatoarelor atacuri. Persoana ajunge sa isi modifice comportamentul din cauza atacurilor de panica. Uneori, ele pot fi asociate cu agorafobie. Tulburarea obsesiv-compulsiva. Este definita prin obsesii: ganduri intrusive, nedorite, imagini, idei sau nevoi urgente, si prin compulsii: comportamente intense, de necontrolat, repetitive sau acte mentale menite sa rezolve distresul creat de compulsii. Tulburarea de stress posttraumatic. O persoana trece printr-un eveniment traumatic la care a fost martora sau a fost direct implicata Sau este confruntata cu o intamplare sau un eveniment care a pus persoana in pericol de moarte sau de ranire grava. Acest eveniment a cauzat o frica puternica, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul traumatic este retrait din nou prin amintiri extrem de tulburatoare, care produc stari de teama si anxietate similare cu cele din timpul evenimentului. Psihologic si fizic, persoana reactioneaza repetitiv ca in momentul evenimentului, nu poate uita si nu se poate indeparta de el. Locuri, persoane, activitati care pot aminti de acel eveniment sunt evitate. Persoana poate sa uite amanunte importante legate de acel eveniment, sa aiba stari de iritabilitate puternica, dificultati de concentrare, crize de furie, tulburari de somn. Aceste simptome trebuie sa persiste pentru mai mult de o luna si sa cauzeze un distress semnficativ si dificultati de functionare. Tulburarea acuta de stress. O persoana este expusa la un eveniment traumatic ca martor sau persoana implicata direct. Confruntarea cu acest eveniment duce la o frica intensa, rani fizice sau psihologice semnificative, lipsa de ajutor sau teroare. Evenimentul este retrait continuu astfel: amintiri recurente si deranjante, imagini ce reapar, ganduri sau perceptii; cosmaruri legate de acel eveniment, perioade in care momentul este retrait, anxietate ridicata ca si cum persoana ar retrai evenimentul traumatic. Persoana ajunge sa evite situatii ce pot fi associate cu acel evenimnet, discutii despre asta, activitati, locuri sau persoane ce pot sa ii aminteasca de asta. Persoana poate sa uite amanunte importante legate de acel eveniment, sa aiba stari de iritabilitate puternica, dificultati de concentrare, crize de furie, tulburari de somn. Simptomele persista pentru mai putin de o luna si cauzeaza mult distress si dificultati de functionare. Tulburare de adaptare cu anxietate. Cand apar probleme emotionale si de comportament semnficative timp de cel putin 3 luni ca raspuns la un factor stressor. Aceste simptome apar din cauza unui distress exagerat in raport cu o performanta ocupationala, sociala sau academica. Odata ce factorul stressor a incetat, stressul nu dureaza mai mult de 6 luni dupa. Psihoterapia identifica factorii stresori in situatia data, dar si regula de viata care a dus la raspunsurile neadaptate, gaseste raspunsuri adaptative si dezvolta prin discutie un echilibru intern si extern al persoanei implicate.

Mecanisme de aparare ale egoului

Stiai ca: Mecanismele de aparare ale ego-ului ajuta individul sa faca fata anxietatii si sa previna egoul sa fie coplesit. Aceste aparari ale ego-ului sunt comportamente normale. Pot avea valoare de adaptare, daca nu devin un stil de viata, pentru a evita confruntarea cu realitatea. Apararile pe care le foloseste o persoana depind de nivelul sau de dezvoltare si gradul de anxietate. Aceste mecanisme de aparare neaga sau distorsioneaza realitatea si opereaza la nivel inconstient.

Exemple de mecanisme de aparare:

refularea este unul din cele mai importante procese freudiene si este baza multor altor aparari ale egoului si ale tulburarilor nevrotice. Este un mijloc de aparare prin care gandurile si sentimentele de aparare amenintatoare sau dureroase sunt eliminate din constiinta. Freud a explicat refularea ca o indepartare involuntara a ceva din constiinta. Se presupune ca ce-a mai mare parte a evenimentelor dureroase din primii 5 ani de viata este exclusa in aceasta maniera.

negarea joaca un rol defensiv similar cu cel al refularii. Negarea realitatii este un mod de distorsionare a ceea ce simte, gandeste sau percepe individul intr-o situatie traumatica.

proiectia consta din atribuirea altora a propriilor dorinte si impulsuri inacceptabile. Impulsurile sexuale, agresive sau oricare alte impulsuri sunt vazute ca posedate de ceilalti oameni, "nu de mine". Un barbat care este atras sexual fata de fiica sa poate sustine ca ea este cea care se poarta in mod seducator cu el. Astfel, el nu trebuie sa se confrunte sau sa isi recunoasca propriile sale dorinte.


deplasarea. Un mod de a face fata anxietatii este descarcarea impulsurilor schimband un obiect amenintator cu o tinta "mai sigura". Deplasarea consta in directionarea energiei spre un alt obiect sau persoana cand obiectul sau persoana originala nu este accesibila. Un barbat umil care se simte intimidat de seful sau, vine acasa si descarca ostilitate fata de sotie sau copii.


rationalizarea. Unele persoane fabrica motive BUNE pentru a se explica unui ego ranit. Rationalizarea implica explicarea esecurilor si pierderilor. Ajuta la justificarea comportamentelor specifice si ajuta la atenuarea loviturii legata de dezamagiri. Cand oamenii aplica pentru anumite posturi si nu le obtin, gasesc motive logice cu privire la cauza pentru care nu au reusit. Uneori incearca sa se convinga singuri ca de fapt nu doreau oricum postul respectiv.


sublimarea. Freud spustine ca multe din marile contributii artistice au rezultat dintr-o redirectionare a energiei sexuale sau agresive pe alte canale. De exemplu impulsurile agresive pot fi canalizate in activitati atletice, astfel incat persoana gaseste un mod constructiv de a exprima trairile agresive.

  regresia. Unele persoane revin la o forma de comportament pe care au depasit-o ontogenetic. In aceasta regresie, la o faza anterioara de dezvoltare, cerintele nu mai sunt atat de mari. In fata stresului sever sau a provovarilor extreme indivizii pot incerca sa faca fata anxietatii lor agatandu-se de comportamente imature si inadecvate.


introiectia. Consta in preluarea si "inghitirea" valorilor si standardelor altora. Imitarea constienta a comportamentului altei persoane. Exista si forme pozitive de introiectie, precum incorporarea valorilor parentale...


identificarea. Sporeste valoarea de sine si protejeaza persoana de sentimentul de a fi un ratat. Oamenii care se simt inferiori se pot identifica cu persoane importante sau situatii avantajoase in speranta ca vor fi perceputi ca demni de valoare.


compensarea consta in mascarea slabiciunilor percepute, sau dezvoltarea anumitor trasaturi pozitive care compenseaza limitarile. Copiii care nu beneficiaza de atentie si recunoastere pozitiva pot dezvolta comportamente destinate sa obtina cel putin atentie negativa.

STRESul

STIAI CA: Stresul ce apare brusc si cu o mare intensitate este provocat de frica. Esta ca si cum o provocare directa a instinctului de spravetuire ar declansa reactii fizice si chimice. Cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica si anume: PANICA. Cand intram in panica se petrece o reactie puternica a secretiei de adrenalina. Adrenalina este eliberata direct in sange si are un efect imediat asupra organismului, pregatindu-l fie sa lupte, fie sa fuga. Un val de adrenalina in sistemul sangvin este un raspuns la o senzatie de frica sau la un stres emotional sau fizic. El pregateste o serie de tesuturi si organe diferite ale corpului pentru o reactie in forta la o criza iminenta. Adrelina creste intensitatea si viteza batailor inimii si creste presiunea sangvina, grabeste conversia glicogenului (substanta organica avand compozitia asemanatoare cu a amidonului, prezenta in muschi si in ficat) in glucoza asigurand energie imediata pentru muschi. Respiratia devinde din ce in ce mai accelerata deoarece plamanii incearca sa obtina mai mult oxigen. Temperatura corpului creste, iar procesul digestiv este incetinit. Aceasta secretie de adrenalina este un raspuns pozitiv fata de situatia periculoasa sau inspaimantatoare. Este forta care permite oamenilor, ca reactia lor sa fie cat mai buna in situatii de criza si sa actioneze peste puterile lor obisnuite pentru a evita dezastrul. Dar, sa nu ne culcam pe o ureche si sa ne gandim ca stresul este total benefic, pentru ca el are de multe ori efecte negative. Prea mult stres, pentru o perioada indelungata de timp, poate fi cu siguranta daunator. Afecteaza sistemul imunitar, astfel incat persoana respectiva poate fi supusa riscului de inbolnavire. Pierderea de energie cauzat de stresul continu impiedica organismul sa se refaca, afectand capacitatea de a preveni anumite boli. Definitia stresului pe care o gasim in dictionarul de psihologie al lui Paul Popescu - Neveanu suna in felul urmator "STRESS - termenul are doua acceptiuni: a) situtie, stimul, ce pune oranismul intr-o stare de tensiune b) insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta isi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice (emotie puternica). ... ... Un stres moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv al stresului apare atunci cand degradarile produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului." In consecinta, stresul poate fi de doua feluri: eustres-ul (este stresul bun, acea cantitate de stres care te mobilizeaza, care te face vigilent si iti permite sa-ti folosesti potentialul la maxim) si distres-ul (este stresul rau, acea cantitate de stres care te infraneaza, te panicheaza, te opreste din a efectua sarcinile, epuizandu-te).

Fobiile

STIAI CA: Fobiile sunt stari de spaima irationala si obsedanta, stari cele mai comune ale nevrozei. Frica obsedanta de situatii sau de anumite obiecte. Fobiile se gasesc in cadrul tulburarilor de afectivitate. Le intalnim sub mai multe forme. Multe persoane au fobii specifice, temeri intense si irationale legate de anumite obiecte sau situatii: caini, spatii inchise, inaltimi, lifturi, tuneluri, calatoria cu masina pe autostrada, apa, zborul cu avionul, rani care implica sangerarea sunt unele din cele mai intalnite fobii. Adultii afectati de fobii sunt constienti ca temerile lor sunt irationale, insa de cele mai multe ori confruntarea sau chiar simplul gand al confruntarii cu obiectul sau situatia temuta da nastere unui atac de panica sau unei anxietati severe. Fobiile specifice afecteaza una din 10 persoane. Nu se poate spune cu exactitate care e cauza lor, acestea intalnindu-se la mai multi membri ai aceleiasi familii si fiind mai frecvente la femei. Fobiile au de obicei debutul in adolescenta sau la maturitate. Debuteaza brusc si sunt de mai mare durata decat cele din copilarie; numai circa 20% din fobiile adultilor dispar de la sine. In cazul in care exista la copii fobii specifice: de exemplu, teama de animale; aceste fobii dispar cu timpul, desi exista posibilitatea de a se prelungi si la varsta adulta. Nu se stie de ce persista in cazul unor oameni, insa dispar in cazul altora. Persoanele fobice pot sa nu resimta nevoia de a urma un tratament. Cu toatea acestea, uneori pot lua decizii importante in plan personal sau profesional pentru a evita o situatie fobogena. Atunci cand fobiile perturba viata unei persoane, tratamentul poate fi util. Un tratament eficient implica psihoterapie. Fobia sociala este teama intensa de a fi umilit in situatii sociale, mai ales de a fi expus celorlalti intr-o situatie penibila. Deseori se intalneste la membrii aceleiasi familii si poate fi insotita de depresie sau alcoolism. Fobia sociala debuteaza la inceputul adolescentei sau chiar mai devreme. Atunci cand suferi de fobie sociala ai tendinta de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in public si ca tu nu esti. Micile greseli pe care le faci iti apar mult exagerate. Te poti teme de prezenta unor persoane necunoscute. Sau teama poate fi mai specifica, cum ar fi a te simti anxios la sustinerea unui discurs, cand trebuie sa i te adresezi sefului sau unei alte persoane cu autoritate, sau la intalniri. Cea mai cunoscuta fobie sociala este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica o teama generala de situatii sociale cum sunt petrecerile. In cazuri mai rare se poate manifesta prin teama de a merge la o toaleta publica, a manca in public, a vorbi la telefon sau a scrie in prezenta altor persoane. Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, acestea sunt diferite. Persoanele timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta altora, insa nu resimt anxietate extrema la anticiparea confruntarii cu o situatie sociala si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii fac mai constienti de sine. Dimpotriva, cei cu fobie sociala nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia se pot simti in general in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de imprejurare le poate provoca anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera si relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu poate sustine prezentari publice. Teama majora de un eveniment social poate debuta cu cateva saptamani inainte si simptomele ajung sa fie destul de dizabilitante. Persoanele care sufera de fobie sociala sunt constiente ca trairile lor au o baza irationala. Cu toate acestea, ei resimt o mare anxietate inainte de confruntarea cu o situatie de care se tem si pot ajunge sa faca orice ca sa o evite. Chiar daca reusesc sa se confrunte cu obiectul fobiei lor, acestia se simt foarte anxiosi inainte de confruntare si extrem de tensionati pe parcurs. Dupa aceasta trairile neplacute pot persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecati sau ce au observat si gandit ceilalti. In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate cu ajutorul tratamentului care consta in psihoterapie sau medicatie, ori o combinare a celor doua. Agorafobia - teama de spatii deschise sau teama de a se gasi intr-un un loc necunoscut. Se caracterizeaza prin aparitia simptomelor atunci cand persoana bolnava trebuie sa plece de acasa, sa calatoreasca cu masina, sa foloseasca transportul in comun, sa intre in locuri publice aglomerate. Acest tip de fobie se manifesta diferit de la persoana la persoana, unii simtindu-se bine doar intr-un anumit spatiu, altii fiind capabili sa calatoreasca pe distante foarte scurte. Asadar, agorafobia cere un diagnostic complex, pentru ca de cele mai multe ori este asociata altor tipuri de anxietate, cum ar fi teama de a fi lasat singur sau frica de a fi prins intr-o capcana. Numerosi specialisti includ agorafobia in categoria starilor anxioase specifice, definind-o drept teama de a avea un atac de panica care te loveste din senin, si care - de cele mai multe ori - te obliga sa eviti situatiile care au dat nastere primului atac de panica. Denumiri de fobii: aihmofobia - teama de obiecte ascutite; acvafobia - teama de apa; acrofobia - teama de inaltimi; ailurofobie - frica de pisici; amatofobie - frica de praf; amicofobie - frica de a fi zgariat; angiofobie - frica de a nu fi sugrumat, innabusit sau sufocat; anemofobie - frica de curenti de aer; antlofobie - frica de inundatii; apifobie - frica de albine; arahnofobie - frica de paianjeni; astrapefobie - frica de fulgere; autofobie - firica de a nu fi singur; automisofobie - frica de a nu raspandi mirosuri neplacute; belonefobia - frica de ace; claustrofobia - teama de spatii inchise; genofobia - teama de sex; hilofobia - teama de paduri; talasofobia - teama de mare; tanatofobia - teama de moarte; misofobia - teama de contagiune; kainofobia - frica de schimbari, innoiri, transformari; lalifobia - frica de a vorbi; maniacofobie - frica de boala psihica; rinofobie - frica de tot ceea ce are legatura cu nasul; ripofobie - frica de gunoaie si murdarie; scabofobie - frica de raie; scopofobie - frica de a nu deveni ridicol; taasofobie - frica de a se aseza; tafofobie - frica de cimitire si morminte; urofobie - frica de a nu fi prins in timpul mictiunii; vaccinofobie - frica de a nu fi vaccinat; vertigofobie - frica de a nu ameti, de vertij; xenofobie - frica de persoane straine; zelofobie - frica de gelozie; zoofobie - frica de animale; etc...

Depresia

STIATI CA: Depresia numita si tristetea patologica este o tulburare de afectivitate (a dispozitiei afectiv-emotionale) care lezeaza in intregime persoana, atat fizic cat si psihic.
Ea poate provoca: retragere (izolare) din activitate si fata de societate; pierderea interesului si a bucuriei de a trai; discomfort fizic - dureri diverse, oboseala nemotivata, probleme de digestie, tulburari de somn, tristete, dezamagire, singuratate, lipsa de speranta, culpabilitate, etc.

Majoritatea oamenilor se simt deprimati uneori, insa aceasta este o reactie naturala la stes-ul si tensiunile vietii cotidiene. Insa, daca aceste sentimente sunt intense si pe termen lung, s-ar putea sa suferiti de depresie - o afectiune psihica care necesita ajutor de specialitate. Depresia este astazi o problema generala, in lume fiind afectate milioane de persoane anual.

ESTE GRESIT INTELEASA DE MULTE persoane si nu este tratata ca atare.

Majoritatea persoanelor cu depresie nu-si recunosc simptomele, se tem sa nu para slabi in ochii celorlalti sau sunt prea bolnavi pentru a actiona. Netratata, poate afecta GRAV munca, relatiile familiale si sociale ale persoanei.

Cum identificam depresia?
Prin urmatoarele simptome: incetinire in miscari si gindire; neglijarea tinutei vestimentare si a diverselor responsabilitati; pierderea poftei de mincare cu slabire in greutate sau dimpotriva, apetit exagerat cu ingrasare excesiva; slabirea memoriei; tulburari de concentrare a atentiei iritabilitate; plingeri continue legate de probleme trecute altadata cu vederea. Modificarea si perceperea diferita a sentimenteleor prin aplatizarea sau chiar golire emotionala; neputinta de a mai gasi bucurie ori placere in ceea ce de obicei gaseai placere; lipsa sperantei; lipsa dorintei sexuale; lipsa sentimentelor calde fata de familie si prieteni; sentimentele de culpabilitate si auto-invinovatire excesive; lipsa respectului fata de sine; ganduri suicidare sau chiar tentativa de sinucidere (uneori cu scop atins).

Simptome fizice fara o cauza reala, obiectiva: tulburari ale somnului (insomnie, hipersomnie); oboseala cronica, lipsa de energie; dureri inexplicabile de cap, spate, altele; tulburari digestive: dureri de stomac, greata, indigestie, schimbari de tranzit.

Exista 3 categorii comune de tulburari depresive:
1 Depresia majora Simptomele apar brusc, uneori in urma unei pierderi, a unei crize sau schimbari majore de viata. Actioneaza sever, interferand cu functionarea normala si se mentin luni sau chiar ani de zile. E posibil ca o persoana sa aiba un singur episod depresiv in toata viata, insa e mai frecventa aparitia mai multor episoade in timpul vietii, unele dintre ele fiind destul de indelungate.
2 Tulburarile distimice Sunt mai putin severe ca simptomele depresiei majore, insa dureaza uneori ani de zile, persoana uitind chiar cum este sa te simti bine. Tulburarile distimice nu permit persoanei sa-si manifeste intregul potential. Uneori, aceste persoane pot prezenta episoade depresive majore.
3 Psihoza maniaco-depresiva Aceasta se mai numeste dereglare bipolara. Persoana alterneaza intre perioade de depresie si perioade de manie (o supra exaltare). Schimbarile de stare pot fi bruste, dar sunt de obicei treptate. Daca va identificati in comportament cu manifestarile mai sus mentionate consultanti medicul sau psihoterapeutul. Depresia netratata poate distruge viata ta si a celor dragi.

ATENTIE este gresit sa mergem la medicul de familie sa cerem reteta cu antidepresive, fara sa consultam un medic de specialitate, care sa ne prescrie antidepresivul in functie de simptome, severitatea bolii si cantitatea corecta de ingerat (in cazul in care pacientul primeste tratament antidepresiv sau tranchilizante usoare trebuie sa informeze medicul despre toate medicamentele pe care le ia, inclusiv despre consumul de alcool sau alte substante..., sa urmeze cu grija instuctiunile si sa raporteze orice efecte secundare).

Cu cat persoana ajunge mai repede la medic cu atat tratamentul este mai eficient si actioneaza mai rapid (fie el medicamentos sau psihoterapeutic).

PSIHOTERAPIA ajuta depresivii sa constientizeze boala cu care se confrunta si sa se adapteze la ea. Metodele de psihoterapie includ consilierea individuala, psihoterapia de grup, etc. Toate metodele de psihoterapie au un scop comun, acela de a depasi boala prin suport si ajutor din partea terapeutului, prin examinarea cauzelor ei, gasirea de solutii viabile problemelor de viata, etc. Evident, eu recomand psihoterapia, pentru ca asa cum spunea profa de Psihoterapie din facultate (Irina Holdevici), nu trece prin ficat  si nu are efecte secundare :))

Tendinte nevrotice - Karen Horney - ultima parte

Inhibitiile provocate de tendintele nevrotice sunt in principal difuze. Sa comparam subiectul obsedat de tendinte nevrotice cu un acrobat. Acesta este scopul de a atinge celalalt capat al corzii fara sa cada, trebuie sa evite sa priveasca imprejurul sau si sa aiba privirea fixata pe coarda pe care calca. Nu vorbim aici de inhibitii, caci acrobatul are o constiinta clara a pericolului si il evita constient. Subiectul stapanit de o tendinta nevrotica trebuie sa evite, cu o angoasa asemanatoare, sa se abata de la linia precisa, dar in cazul sau, exista o diferenta importanta, caci la el procesul este inconstient. Astfel o persoana care se simte dependenta de un partener va dovedi o inhibare cand este cazul sa ia o hotarare ea insasi; un subiect avand tendinta sa-si restranga viata, va fi inhibata in marturisirile sale, si cu atat mai mult in afirmarea de sine; la subiectii care au nevoia nevrotica de a se admira pe ei si pe ceilalti prin ratiune, orice emotie puternica va fi inhibata, iar subiectul care sufera de o dorinta compulsionala de prestigiu va fi inhibat daca va trebui sa danseze sau sa vorbeasca in public, sau sa intreprinda un act oarecare care sa-i subnineze autoritatea. Oricat de diferite ar fi toate aceste inhibitii, au un atribut comun; ele reprezinta un esec al spontaneitatii sentimentelor, al gandirii si actiunii. Spontaneitatea acrobatului nu poate fi studiata, iar panica de care este stapanit subiectul nevrotic daca este amenintat sa depaseasca limitele pe care si le-a fixat, nu este mai putin vie ca cea a acrobatului care isi pierde echilibrul. Fiecare dintre tendintele nevrotice genereaza nu numai o angoasa specifica, ci si o coduita, o imagine de sine, de ceilalti; un orgoli specific, puncte sensibile dar si inhibitii specifice. Simptomele nevrotice ca fobiile, alcoolismul, depresiile rezulta in ultima instanta din conflicte (orice tendinta nevrotica poarta in ea insasi germenele unui conflict). Cu cat devenim mai constienti de aceste fapte, cu atat suntem mai putin tentati sa interpretam direct simptomele. Daca ele sunt rezultatul tendintei in conflict, este convenabil ca in prealabil sa se cunoasca structura subiacenta. Structura caracterului nevrotic este mai mult sau mai putin rigida, dar la fel de precara si fragila din cauza numeroaselor sale puncte sensibile, pretentii, iluzii si deceptii.