Povestea fetitei care si vedea mama ca pe un monstru

"A fost odata o fetita pe care o chema Eaea, care o vedea pe mama ei ca pe un monstru infricosator cu noua capete. Bineinteles, mama ei era o mama normala, ca multe alte mame, dar Eaea o vedea intr-adevar ca pe un monstru, cu capetele schimbatoare. Fiecare dintre capetele ei reprezenta cate o violenta, o amenintare sau un pericol pentru fetita.

Aceasta este descrierea sumara a celor noua capete ale mamei:

1. Unul dintre capete spunea intotdeauna contrariul a ceea ce spunea fetita.

"Nu se poate sa spui asa ceva."

"Nu pot sa te las sa faci nimic, tot timpul faci prostii."

"Vrei sa ma contrazici mereu. "

Un cap care scotea niste tipete ingrozitoare, de fiecare data cand fetita facea ceva doar pentru ea. Trebuia sa faca ceva pentru ceilalti, doar pentru ceilalti, niciodata pentru ea insasi!

Un altul era cel care lovea. Lovea cu furie pe spate, pe fese, pe burta si chiar pe capul fetitei, de fiecare data cand mama era con­trariata, lucru care se intampla foarte des.

"Nu esti in stare de nimic, ar trebui sa te pedepsesc mai des!"

4.Alt cap era cel care critica tot timpul, descalifica, acuza si mai ales o culpabiliza pe fetita.

"Din cauza ta nu ma inteleg cu tatal tau." "Sunt nefericita pentru ca tu faci doar ceea ce iti trece prin cap." "Cu caracterul pe care il ai, nu vei reusi sa faci mare lucru si nimeni nu va vrea sa stea cu tine."

5. Un alt cap vorbea, vorbea fara incetare. Sute de cuvinte tasneau si invadau tot spatiul, lucruri spuse de mii si mii de ori, care se repetau. Iar fetita, care se straduia sa asculte, se pierdea in cuvintele mamei ei.

"Nimeni nu ma intelege, spunea capul mamei, imi petrec viata facand tot timpul ceva pentru ceilalti si ei mai vor sa fiu si fericita. Daca o sa continui asa, ma voi sinucide intr-o zi, dar asta o sa-i bucure prea mult pe ceilalti. O sa le arat eu lor, de ce sunt in stare..."

6.Un alt cap avea tot timpul o privire foarte severa, plina de judecati. Orice ar fi facut fetita, niciodata nu era ceea ce ar fi trebuit sa faca!

"Nu pot sa am deloc incredere in tine, e groaznic, ai fi putut sa pui masa in loc sa stai sa-ti faci acum temele. "

"Stai mai departe un pic, ma impiedic de tine, dar sa nu mergi prea departe, ca sa te pot vedea, poate o sa am nevoie de tine".

7.Capul acesta o compara mereu pe fetita cu sora ei!

"Sora ta nu m-ar fi suparat atat de mult.... Ei nu e nevoie sa ii spun mereu acelasi lucru, intelege repede, uneori stau si ma intreb tu al cui copil esti?"

8.Un altul dintre capete se plangea de conditia sa de mama.

"Nu sunt deloc fericita, as fi putut avea o alta viata. Daca tu nu te-ai fi nascut, as fi reusit sa imi refac viata....!"

9.Ultimul cap era cel care il numea pe tatal fetitei in toate felurile - mincinos, slab, sarac cu duhul.

"Nu poti sa-i ceri nimic, nu e in stare sa termine ceva."

"Oare ce m-a apucat in ziua in care l-am cunoscut? Probabil am fost oarba, nu-mi vine sa cred acum."

"Ma intreb ce ma determina sa raman cu un barbat care nici macar nu stie sa fie barbat."

Fetita se afla intr-o mare dificultate, deoarece nu mai stia de care dintre cele noua capete sa asculte.

Cand alegea sa ii faca pe plac primului dintre capete, al treilea si al cincilea nu erau deloc de acord.

Cand facea tot ce-i statea in putere pentru a-l multumi pe al patrulea sau pe al saselea, al saptelea si al noualea se revoltau ime­diat.

Fetita isi imaginase chiar ca va innebuni pentru a reusi sa scape de capetele mamei sale. Visase ca va deveni lipsita de importanta, lipsita de inteligenta, inexistenta. Gandea ceva de genul acesta: "Sa nu mai exist pentru a nu mai suferi."

Timpul a trecut. Fetita a crescut, a devenit femeie si intr-o zi, a purtat in pantece un copil. O stapanea o frica foarte puternica: "Oare si eu o sa am noua capete de monstru cand voi avea un copil?"

Incepuse sa aiba cosmaruri. Se vedea pe ea cu cele noua capete ingrozitoare si il vedea in acelasi timp pe bebelusul ei care inchidea ochii pentru a nu o mai vedea. isi imagina chiar ca nu ar trebui sa pastreze copilul.

Intr-o noapte avu un vis. in vis o vedea pe mama ei, cu cele noua capete ale sale. Dar, in centrul monstrului cu noua capete, era o fetita speriata, cu ochii larg deschisi, cu pumnii stransi, cu buzele crispate, cu respiratia sacadata, cu pielea rece de groaza. Iar acea fetita, care semana cu o fotografie pe care o vazuse in albumul mamei sale, o privea in liniste, ca printr-o oglinda. Erau atat de multe lucruri intre ele, care nu fusesera niciodata rostite! Parea ca o prapastie adanca o despartea pe fetita, care fusese mama ei cu mult timp in urma, cu parul scurt, de ea, care purta parul lung. Parea o prapastie de netrecut, care impiedica orice apropiere. Dupa vis, Eaea se trezi plangand.

in urma acelui vis, a stiut ca o sa ii ceara mamei ei sa ii vorbeasca despre fetita care fusese candva. isi imagina un dialog intre ele.

Spune-mi cum traiai tu cand aveai opt ani? In cine aveai incredere?

Aveai un prieten, cand aveai varsta mea de acum? Ce ii placea mamei tale sa faca?

Propunandu-si sa o intalneasca pe fetita care exista inca in mama ei, Eaea era sigura ca acel schimb avea sa-i permita sa descopere "cine era cu adevarat mama ei".

Nu stiu urmarea povestii, ca in cazul multor povesti despre parinti. Deoarece este intotdeauna o mirare, sa descoperi dincolo de aparente, dincolo de cele noua capete cu o multime de fete, inima unei persoane, sensibilitatea, bogatia ascunsa de o fiinta ranita in copilaria sa.

Fiecare mama mai poarta in ea, o fetita impietrita sau speriata, o fetita vesela si plina de viata care inca isi cauta locul, dupa ani de zile de cand nu mai este copil."

 "Povestea fetitei care isi vedea mama ca pe un monstru cu noua capete" - de Jacgues Salome

Tu cum calatoresti in iubirea ta?

"... Cand ne indragostim, experienta noastra e atat de captivanta, incat trecem usor cu vederea potentialele probleme dintr-o relatie. Mai tarziu insa, cand ele se dovedesc dificile sau greu de gestionat, avem nevoie de ceva mai mult decat simpla inspiratie. Aici intervine problema angajamentului. Angajamentul inseamna sa alegi sa lucrezi cu obstacolele ce interfereaza cu fluxul liber al iubirii, atat in tine, cat si in relatie.

   Acum insa, nu mai e atat de clar ca in trecut de ce doi oameni trebuie sa jure ca vor ramane impreuna si sa persevereze cand apar probleme si obstacole intre ei. Avem putine exemple ale felului cum ar arata un angajament sanatos si viu intre doi oameni. Vechiul model - bazat pe datorie - transforma angajamentul intr-un fel de adeziv. Atat de multi dintre parintii nostri "au ramas impreuna pentru copii" sau din teama dezaprobarii familiei, sacrificandu-si evolutia, integritatea si libertatea, incat nu e deloc surprinzator ca notiunea de angajament pe termen lung nu mai trezeste entuziasmul generatiilor tinere de azi. La cealalta extrema, multe cupluri decid sa se casatoreasca dintr-o speranta idealista, fara sa se gandeasca atent la ce presupune acest pas.

Isi imagineaza ca sentimentele lor romantice vor fi suficiente ca sa-i tina impreuna. Apoi, cand perioada de gratie se termina si apar conflictele, sunt nepregatiti sa faca fata situatiei.
   In trecut, angajamentul era definit si impus unui cuplu de societate si familie. Intr-o casnicie traditionala aranjata, un barbat si o femeie trebuia sa jure sa ramana impreuna toata viata chiar fara sa se cunoasca. Pe un astfel de fond, nu e surprinzator ca angajamentul e inconjurat astazi de o aura atat de mare de inconstienta si ca multi dintre noi intra intr-o casnicie pe jumatate adormiti. Acum, cand presiunile exterioare nu mai impun sau sustin angajamentul unui cuplu, e nevoie de o abordare mai constienta.
   A sta impreuna e doar o mica parte a ceea ce presupune angajamentul autentic, doar expresia exterioara a unei dedicari interioare. Esenta unui angajament viu este devotamentul a doi oameni fata de dezvoltarea lor simultana, care se poate baza doar pe un angajament primar al fiecarui individ de a se deschide complet catre viata insasi.
   Initial, doi parteneri nu pot sti sigur ce cauta impreuna sau cat de departe poate merge relatia lor. Testand insa forta legaturii dintre ei - profunzimea iubirii lor si capacitatea de a face fata provocarilor ei - le devine tot mai clar locul relatiei in viata lor si o pot astfel onora si exprima mai plenar. In loc sa inceapa cu o promisiune - "pana cand moartea ne va desparti" - spusa la altarul de cununie, angajamentul constient e ceva ce se dezvolta gradat. E un stadiu mai avansat al unei relatii care a evoluat din depasirea cu succes a multor probe si provocari anterioare. Un astfel de angajament e treaz si viu. Spre deosebire de ceva nascut din datorie, speranta sau idei preconcepute, se naste organic din insusi procesul de maturizare a relatiei, si e plin de pasiune, prospetime si spontaneitate - esenta iubirii.

…sa privim intimitatea ca pe o modalitate de a deveni vii mai deplin, ca pe ceva care sa ne ajute sa scoatem la lumina bunatatea si puterea mereu prezente in interiorul nostru. In loc sa cautam adapost intr-o relatie, ne-am putea bucura de puterea ei de a ne trezi acele zone in care suntem adormiti si in care evitam contactul gol, direct cu viata. Aceasta abordare ne deschide in fata o cale. Ne angajeaza in miscare si schimbare, ne ofera o directie inainte, aratandu-ne unde avem cel mai mult nevoie sa crestem. Imbratisarea relatiei ca pe o cale de evolutie ne ofera si o practica: sa invatam sa folosim fiecare dificultate de pe parcurs ca o oportunitate de a merge mai departe, de a intra intr-un contact mai profund, nu numai cu partenerul nostru, ci si cu propria noastra vitalitate. ...

 La fel, cand cantam din voce sau la un instrument impreuna cu cineva, ne unim intr-un singur curent de energie care ne ridica din sentimentul nostru normal de separare, in timp ce contrastul dintre vocile sau instrumentele noastre tese o tapiterie mai bogata de sunete decat ar fi putut produce singur oricare dintre noi. Astfel, in actul iubirii, campurile corpurilor subtile ale barbatului si femeii se amesteca intr-un joc mai vast de energii care ii scoate din izolare, ii imbogateste pe amandoi si in acelasi timp foloseste si lumineaza diferentele dintre naturile lor.

Cele mai profunde momente de comuniune sexuala sunt un joc sacru de "doi intr-unul", in care toate polaritatile vietii se unesc intr-un dans mai amplu. Aici, in aceasta mare a curgerii, fluxul si refluxul contrariilor - ridicarea si caderea, furtuna si armonia, suprafata si adincimea, frictiunea si alunecarea, luarea in stapinire si renuntarea, ferocitatea si blandetea, puterea si vulnerabilitatea, inspiratia cereasca si placerea paminteasca - curg in si din fiecare. Cand cimpurile energetice polare ale barbatului si femeii se unesc astfel, nu e niciodata doar ceva fizic, emotional sau personal. Momentele de intimitate sexuala profunda genereaza o transfuzie puternica de energie de la un nivel aflat dincolo de modurile noastre familiare de relationare. Cand un barbat devine masculinul pur, iar o femeie, feminitatea pura, apar zeul si zeita.

Astfel, cand zeul intunecat al raului sangelui intra si se misca in corpul meu, nu mai sunt complexul de personalitate familiar pe care il numesc "eu". Sunt luat de torentul puterii masculine care imi curge prin vene, cu propriile lui ritmuri si melodii, pe care le aud ca pentru prima oara. Partenera mea nu mai e un eu, ci femeia primordiala, dincolo de timp si spatiu. Cand facem dragoste, am putea fi leu si leoaica, indigeni in jungla, lord si lady sau delfini in mare. Suntem parteneri in dansul etern.
  Ridicindu-ne din carcasa ingusta a personalitatii, comuniunea sexuala ne pune in contact cu energiile mai vaste ale vietii care curg prin corpul nostru. Tunetul, fulgerul, electricitatea, ploaia, razele lunii si ale soarelui - iubitii care nu au simtit aceste energii cand au facut dragoste nu au gustat toata bogatia experientei sexuale. In comuniunea sexuala profunda, mastile noastre lumesti ne cad de pe fata si spiritul viu poate fi simtit si impartasit in forma sa pura.

… cand mintea moderna reduce sexul la o functie grosiera a corpului sau la un instinct animalic subordonat eului rational, savarseste o forma de sacrilegiu. Cu cat incercam sa definim sau sa manipulam experienta sexuala, cu atat pierdem contactul cu capacitatea ei de a innoi si lumina inaltimile si adincurile experientei umane. Nu putem aprecia complet calitatea ei transformatoare daca nu intram in contact cu spiritul nostru salbatic elementar, care va ramine vesnic de nepatruns pentru mintea rationala. In acest mister se afla puterea de trezire si sacralitatea sexualitatii.

…. "

Fragment din cartea "Calatoria inimii"  de John Welwood

Povestea mamicii care suferise un accident grav

De multe ori, incercam sa rezolvam un conflict printr-o auto-violenta, cu scopul de a dezechilibra una din mizele conflictului. Uneori acest lucru se traduce printr-o renastere.

Era o data o femeie care avea un copilas si, bineinteles, un sot care era tatal copilului.
Pana aici este clar, dar atentie, lucrurile se vor complica putin.
Mamei i se intamplase un lucru foarte ciudat. Intr-o seara de primavara, sotul ei a anuntat-o ca vrea sa divorteze. Astfel de situatii se intampla uneori in tara in care traieste aceasta familie, cand iubirea nu mai exista, cand s-au facut toate incercarile de a reimprospata relatia si rezultatele sunt nule, pentru a suda un cuplu sau cand exista o atractie pentru o alta persoana. In aceste situatii convietuirea dintre cei doi parteneri devine foarte dificila. Uneori, in aceasta tara, cand cuplurile cu copii ajung in asemenea situatii, fac compromisuri si pastreaza aparentele relatiei, dar acest lucru nu duce decat la crearea unui sentiment de frustrare... Dar aceasta este o alta poveste si ca sa nu ne abatem ... sa revenim la cuplul nostru...
A doua zi, dupa ce barbatul ii comunicase vestea, femeia a avut un accident grav de masina. A fost grav ranita, a stat mult in spital, apoi a urmat o recuperare anevoioasa, ingrijiri indelungate, insa peste toate aceste suferinte fizice, a ramas o rana mult mai profunda in suflet, care nu fusese ingrijita deloc.
A fost bineinteles un accident involuntar, asemenea multor accidente, dar poate veti intelege in acelasi timp faptul ca, prin acel accident, acea femeie incerca sa il retina pe sotul ei . Deoarece, bineinteles ca dupa accident sotul nu a mai plecat. Nu poti sa abandonezi asfel pe cineva pe care l-ai iubit candva si care a avut un accident atat de grav.
Astfel, se intampla uneori, in acea tara, ca intr-un cuplu unul dintre parteneri sa fie pregatit sa il imobilizeze astfel pe cel care avea intentia sa plece... cu orice pret... chiar si cu pretul de a suferi accidente grave... chiar si cu pretul de a incarca emotional cu o falsa vina...
Cand copilul a intrebat-o pe mama lui: "de ce ai avut acest accident?", mamei ii era foarte greu sa ii raspunda de ce. Insa i-ar fi putut raspunde la nivelul sensului acelui accident.
I-ar fi putut spune copilului:
- In acea zi eram foarte vulnerabila, adica fragila, pentru ca, cu o seara inainte primisem o veste care m-a tulburat mult si nu ma mai puteam concentra pe ceea ce faceam. Parca iesisem in afara mea. Iar acel accident m-a centrat din nou pe mine, m-a facut sa inteleg ca viata mea era importanta, ca merita sa ma respect si puteam sa depasesc acea disperare si lipsa de iubire.
Ar fi putut deasemenea sa profite de ocazie si sa ii spuna puiului ei ca iubirea intr-un cuplu nu este la fel ca iubirea parintilor pentru copii lor. Ca iubirea parentala dureaza toata viata, nimic si nimeni nu o poate altera.
Iar iubirea pe care o simte pentru el o va purta toata viata.
Dar iubirea pentru un partener, pentru sotul ei de exemplu, este mult mai nesigura. Deoarece nimeni nu stie dinainte durata de viata a unei astfel de iubiri. De aceea este bine sa iubim in prezent si sa nu maltratam iubirea atunci cand ea exista. Cand nu mai iubim sa ne continuam zborul liber alegandu-ne o noua directie si/sau sa lasam partenerul care nu mai iubeste sa zboare liber, in propria lui directie...
Ar fi putut sa ii spuna aceste lucruri si inca multe altele... depinde de libertatea ei de a indrazni sa vorbeasca despre ea si despre tot ceea ce simte.

Adaptare dupa "Povestea mamicii vrabiuta care suferise un accident grav" de Jacques Salome

Cautarea consolarii in nefericire

“Daca parintii ti-au inteles gresit nevoile sau, dintr-un anumit motiv, nu au putut tine cont de ele, din dragoste pentru ei si in incercarea de a tine la tine insuti la fel cum tineau si ei, ai dezvoltat dorinta de a te face fericit producandu-ti disconfortul familiar altadata.  Consecinta importanta este ca, desi faci alegeri care iti aduc adevarata fericire, uneori ti se pare ca te afli in cautarea fericirii cand, de fapt, nu incerci decat sa recreezi ceea ce o persoana din exterior ar numi mai curand nefericire.
   Daca, fara sa-ti dai seama, ai dezvoltat un apetit pentru o falsa placere produsa de nefericirea ta, este posibil ca adevarata placere sa nu te mai satisfaca. In acelasi timp, iti pastrezi dorintele de a experimenta adevarata fericire (si de aceea, citind aceste pagini, poti face schimbari in bine). Rezultatul este ca viata ti se poate parea un montagne russe emotional.
   In anumite momente, de fiecare data cand experimentezi adevarata fericire, in adancul sufletului poti simti absenta nefericirii pe care ai confundat-o cu fericirea si poti incerca suplinirea ei. Noi numim reactia la placerea adevarata, care ii determina pe oameni, inconstient, sa caute nefericirea o reactie adversa la placere. Reactiile adverse la placere sunt o manifestare a dependentei de nefericire. Asa se explica, in anumite momente, cel mai controversat comportament uman - oamenii care "au totul" si dupa aceea distrug ceea ce au.
   Reactiile adverse la placere se manifesta tot timpul, in moduri banale. ...
   Reactiile adverse la placere sunt motivul pentru care oamenii reactioneaza, in mod frecvent, dar neintentionat, prin depresie sau prin actiuni contrare propriilor interese. Poate iti amintesti momente in care ai obtinut succesul sau ai experimentat un alt gen de placere si dupa aceea ai reactionat creandu-ti o stare negativa. Poate ca te-ai simtit deprimat, te-ai luat la cearta cu cineva apropiat, ai avut un "accident", ai pierdut un lucru de valoare sau ai uitat sa iti indeplinesti o sarcina. In acel moment, aceste consecinte neplacute probabil ca ti s-au parut profunde si neasteptate. Acum poti observa ca, uneori, atunci cand experimentezi prea multa placere, ai nevoie de o circumstanta care sa ti se para familiara sau linistitoare, dar nefericirea este aceea care te poate determina sa recrezi disconfortul interior pe care l-ai invatat in copilarie.
   Vestea buna este ca atunci cand poti recunoaste si anticipa reactiile adverse placerii, ai inceput deja sa te eliberezi din stransoarea nerecunoscuta pana acum a dependentei de nefericire.”

Dupa constientizare urmeaza faza de recadrare, in care pur si simplu schimbi mecanismul vechi cu unul nou, unul care se potriveste personalitatii tale si nevoilor de moment. Stiu ca in teorie, ca orice alt lucru suna simplu de facut, si ca in practica pare uneori imposibil de realizat, insa credeti-ma pe cuvant: cu putin efort, multa vrointa si constientizare, rezultatele sunt palpabile. In cazul in care nu iese si nu iese, apelati la ajutor de specialitate.

“Daca suferi de temeri nefondate, manie sau suspiciuni, vinovatie, nervozitate, depresie, schimbari de stare sau fobii, probabil ca esti ferm convins de faptul ca nu ai niciun control asupra acestor emotii. Fara niciun dubiu, exista anumite momente in care aceasta convingere este perfect adevarata. Daca mergi si ai din senin un carcel la picior, te opresti pentru a te odihni pana cand te vei simti mai bine, dar daca incerci o durere sufleteasca, nu exista un remediu evident.
   Iti vom arata cum poti detine mai bine controlul asupra sentimentelor tale. Emotiile dureroase fara o cauza anume sau care persista o perioada lunga de timp dupa un eveniment neplacut sunt o expresie a dependentei de nefericire. Fara sa constientizeze, oamenii cauta aceste emotii dureroase deoarece, in primii ani de viata, le-au interpretat in mod gresit ca fiind modul in care ei trebuiau sa se simta. Inconstient, au confundat emotiile dureroase cu fericirea si, drept rezultat, au simtit nevoia sa le experimenteze din nou. Doar in acest caz durerea emotionala este intentionata.
   In timp ce poate fi surprinzator sau tulburator ca, intr-o masura semnificativa, tu esti autorul acestor emotii, cunoasterea acestui lucru iti da si ea putere. Deoarece emotiile dureroase sunt, de fapt, niste obiceiuri invatate in copilarie, nu trasaturi innascute, acestea pot fi date uitarii. De indata ce acest lucru are loc, te vei elibera de o nefericire cauzata chiar de tine. Vei putea alege stari si emotii pozitive, care vor fi afectate doar de evenimente cu adevarat suparatoare.
   O parte din procesul de dezvatare castiga abilitatea de a distinge nefericirea "potrivita" de cea "benevola". Nefericirea potrivita este un raspuns realist la un eveniment suparator. Cea benevola este o exagerare sau o experienta pentru care ai luptat si care este folosita pentru a satisface dependenta de nefericire. Tristetea, ca raspuns al unei pierderi importante, este inevitabila. Daca nefericirea benevola este prezenta, raspunsul poate include depresie si anxietate exagerata fata de pierderea actuala sau dureaza cateva luni sau cativa ani. Raspunsul poate ingreuna situatia, cauzeaza manie nefondata sau suspiciune fata de ceilalti, promoveaza convingerea lipsei de valoare sau a vinovatiei. ... .
   Nefericirea benevola poate aparea chiar si atunci cand o persoana cauta sa exprimenteze, in mod inconstient, trairea unor evenimente dureroase ca o modalitate de a gratifica dependenta de nefericire. …

.. Daca ai incercat din greu sa-ti faci prieteni si sa gasesti dragostea, dar nu ai avut succes, iti sugeram sa iei in calcul posibilitatea ca dependenta de nefericire sa fie responsabila de aceasta situatie. Poate ca nu cauti in locurile potrivite, astepti "sa cada din cer" sau ignori anumite semnale cand incerci sa faci avansuri. O modalitate de a contracara acest sabotaj este sa fii mult mai activ in cautari. Daca te duci la o petrecere, forteaza-te sa intri in vorba cu un grup de persoane si sa te prezinti singur. Roaga-i pe ceilalti sa-ti vorbeasca despre ei. Daca ti se adreseaza o intrebare, incearca sa nu raspunzi monosilabic. incearca sa gasesti alte cai de a intalni oameni si, mai ales, spune-le prietenilor, rudelor si colegilor ca vrei sa-ti largesti orizontul social. Daca intalnesti oameni pe caile pentru care ai muncit din greu sa le deschizi, nu te grabi sa tragi concluzia ca nu iti starnesc interesul. Dependenta de nefericire te poate face sa treci cu vederea sau sa respingi persoane care pot fi niste prieteni sau iubiti minunati.
   Initial, efortul de a deveni mai activ in cautarea relatiilor poate parea dureros sau chiar inspaimantator. Adu-ti aminte ca dependenta de nefericire vrea ca tu sa-ti pastrezi statu quoul. tine minte ca, de asemenea, in timp, orice pas inainte te va aduce mai aproape de scop. Nu trebuie sa faci toti pasii dintr-odata si poti fi mandru de fiecare progres.
   In ansamblu, dependenta de nefericire te poate face sa nu privesti clar relatiile, in special daca trebuie sa investesd in ele sau sa le imbunatatesti. Accentuam faptul ca este important de retinut ca atunci cand incerci sa imbunatatesti o relatie, dependenta de nefericire te poate determina sa cedezi ocazional si sa renunti la hotararea luata. Retine ca, daca o relatie a fost imbunatatita, greselile reprezinta oportunitati pentru a te dedica mai mult, si nu semne ale esecului.
   Cel mai important, cand dependenta de nefericire va incerca sa te convinga ca este normal ca o relatie sa fie plina de nefericire si cearta, in realitate, scopul adevarat al fiecarei relatii este de a-ti furniza tie si partenerului adevarata fericire izvorata din admiratia reciproca, din grija, afectiune si loialitate. Orice relatie ce merita salvata are capacitatea de a-ti oferi o fericire profunda. Incearca sa nu lasi dependenta de nefericire sa te convinga ca trebuie sa te multumesti cu mai putin. ...”

Fragmente din cartea “Dependenta de nefericire” de Martha Heineman Pieper, William J. Pieper

Povestea micului sex care era foarte trist

In cultura noastra, lucru foarte curios, parintii nu se ocupa sau nu se intereseaza de organul sexual al copiilor lor, decat atunci cand apare o problema.

Mai intai este bine sa aflati ca organul sexual despre care vorbim se afla la inceputul vietii lui si apartinea unei fetite pe nume Maria.
Oricat de curios ar parea, acest organ sexual nu primise niciodata vre-un semn de iubire sau de tandrete binevoitoare. I se dadea atentie doar atunci cand avea vre-o dificultate.
In fiecare dimineata era spalat bine cu apa si sapun, fara atentie sau blandete.
- Mami, s-a lipit de tot.
- Nu e nimic, o sa te spal.
Cand era afectat sau avea o mica afectiune, era ingrijit cu pudra sau alifie si uneori cu antibiotice.
- Mami, ma ustura, ma mananca...
- Nu e nimic grav, o sa te dau cu alifie si o sa vezi ca iti va trece repede.
Intr-o zi a inceput sa sangereze puternic:
- Mami, sangerez peste tot...
Mama fetitei i-a spus foarte clar:
- Dar este normal, ai devenit femeie, de abia acum incep problemele, o sa vezi!

Si apoi, intr-o zi, intr-o intalnire mai intima cu un baiat, a simtit un soi de forta brutala care l-a desirat. Sexul tinerei care nu fusese pregatit, s-a simtit putin bruscat, neinteles. Apoi a incercat sa se afirme, sa fie recunoscut si chiar sa iubeasca, insa neintelegerea se instalase de mult timp, intre el si cea care il purta.
Astfel dea lungul anilor, sexul acelei femei s-a retras in el insusi, s-a inchis, s-a anesteziat, a adormit. A incercat chiar sa se faca uitat, spunandu-si "Cu cat ma manifest mai putin, cu atat e mult mai bine pentru mine!"
Iar astazi, fiind purtat de o femeie la jumatatea vietii, nu mai stia sa primeasca, sa se entuziasmeze la mangaieri, la sarutari, la stimuli veniti din exterior.
De fapt, traia cu frica, ingrozit de a se abandona, de a-si da drumul.
Femeia care il purta, ea, ar fi vrut sa se abandoneze, sa traiasca placerea, sa fie libera, sa se bucure, insa el, asemenea unui soldat incercat, rezista eroic. Uitase de mult impotriva cui lupta. Dar continua inca sa lupte. Iar lipsa de comunicare dintre el si ea era in continuare foarte serioasa!
Aceasta lupta a durat peste 30 de ani. Se parea ca nu exista nici o iesire. Micul sex facea dovada de o pasivitate formidabila. Bineinteles, acea pasivitate avea sens, care corespundea unui apel, unei nevoi de recunoastere.
Ceea ce am aflat dupa aceea, este ca femeia care purta acel sex de atat de mult timp in corpul ei, s-a hotarat intr-o zi sa aiba grija de el, sa inceapa sa il iubeasca. Pana atunci incredintase acea misiune barbatilor pe care ii intalnea in relatiile intime, insa, de ceva timp luase hotararea sa se responsabilizeze. O sa va mire poate, cate lucruri poti face pentru sexul tau cand te hotarasti sa ai grija de el!

A cumparat produse de ingrijire speciale, pana acum nu stia ca exista si nici nu se gandise sa i le cumpere si, i le-a oferit. A cumparat lenjerie intima din matase ... deosebit de frumoasa ca sa il impodobeasca... a fost foarte emotionata dupa ce a facut toate astea, a plans mult, si a descoperit ca in toti acesti ani l-a considerat, fara sa isi dea seama, un corp strain in corpul ei propriu.
S-a hotarat apoi sa ii dea un nume doar de ea stiut, a inceput sa tina cont de el, sa il trateze cu dragoste, respect si apreciere.
Apoi si-a luat un angajament: intr-o zi cand va avea o fetita, o va invata sa isi asculte sexul, sa ii vorbeasca, sa ii faca mici cadouri, sa il respecte ca pe ceva pretios si important. O va invata sa aiba grija de el mereu, nu doar atunci cand va avea o problema, ci intr-o relatie plina de bunavointa si respect. Va achizitiona cartea "Sexul si corpul meu" pe care o vor studia impreuna inca din frageda pruncie, vor discuta deschis si fara inhibitii.

Adaptare dupa "Povestea micului sex care era foarte trist" - dupa Jacques Salome

Fericirea inseamna aici si acum

"... Nu ceea ce ni se intampla in viata ne determina fericirea ci mai degraba modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla. Asadar, perceptia noastra, punctul nostru de vedere sunt acele lucruri care ne fac fericiti sau nefericiti. Cu alte cuvinte Fericirea este Subiectiva.
... noi suntem cei care detinem controlul asupra mintii noastre, asupra fericirii noastre. Noi hotaram, indiferent de circumstante, chiar daca suntem pusi intr-o situatie limita (critica), daca vrem sa iesim cu bine adica sa fim fericiti sau sa fim nefericiti, complacandu-ne in negativism. Totul tine de controlul asupra mintii noastre!

   Nu spun ca intotdeauna este usor sa fii fericit. Poate fi una dintre cele mai mari provocari ale vietii noastre, care va necesita toata determinarea, perseverenta si auto-disciplina pentru a ne atinge telul. A fi matur inseamna sa iti asumi responsabilitatea pentru propria-ti fericire si sa alegi sa te concentrezi pe ceea ce ai si nu pe ceea ce nu ai.
   Noi ne alegem starea de spirit care ne determina starea de fericire sau de nefericire.
  Noi detinem controlul asupra fericirii noastre si numai noi decidem ceea ce gandim. Nimeni altcineva nu ne poate pune ganduri in minte, asadar pentru a fi fericiti trebuie sa ne concentram pe ganduri pozitive. Cunoscand acest lucru, totusi cat de des facem insa contrariul?
   Cat de des ignoram complimentele primite sau remarcile rautacioase, lasand mult timp sa treaca? Daca permiti unei intamplari nefericite, experiente nereusite sau unei vorbe rele sa te macine, sa iti ocupe gandurile, tu vei suferi consecintele.
... nu cred ca se poate spune despre fericire ca poti fi - atat de fericit. Esti ori fericit ori nefericit. Surprinzator raspunsul lor era asemanator cu al meu. Satui de atatea batai de cap, mizerii, nefericire, singuratate, intr-un final au decis "sa schimbe lucrurile si sa le transforme in ceva pozitiv."
   Traind mai mult in era tehnologiei si in lumea virtuala ne-am distantat de lumea reala si de ceea ce ne reprezinta de fapt, de substanta vietii.
... Nevoia de perfectiune si dorinta de pace interioara in acelasi timp creeaza un conflict interior. Oricand ne atasam de un lucru pe care il dorim rezolvat numai intr-un anumit mod, adica mai bine decat este deja, sigur ne indreptam spre esec, catre o lupta pierduta din start.
   In loc sa fim multumiti si recunoscatori pentru ceea ce avem, ne concentram pe un lucru care ni se pare noua ca e gresit si ne folosim toata atentia, toata energia pentru a-l rezolva. Cand nu ne pasa deloc de niciun lucru gresit sau situatie gresita, pentru noi inseamna ca suntem nesatisfacuti, nemultumiti.
   Fie ca este vorba despre imperfectiunile noastre - un dulap dezordonat, o zgarietura pe masina, o realizare imperfecta, cateva kilograme in plus la silueta, sau ca este vorba despre imperfectiunile altora - de exemplu, felul cum arata cineva, cum se comporta ori isi traieste viata - simplu fapt ca ne ghidam dupa imperfectiunile noastre sau ale altora ne face sa ne indepartam de dorinta noastra de a fi fericiti si blanzi. Aceasta strategie nu are nici in clin nici in maneca cu dorinta de a-ti face treaba cat mai bine, ci are cu atasamentul si concentrarea asupra lucrurilor care nu sunt ok in viata ta. Trebuie sa intelegi ca desi intotdeauna este o cale de a face lucrurile mai bine, asta nu inseamna ca nu te poti bucura si nu poti aprecia ceea ce ai in momentul actual.
Pe masura ce vei incepe sa elimini nevoia ta de perfectiune din toate aspectele vietii tale, vei incepe sa descoperi perfectiunea din viata insasi.
   Solutia consta in faptul de a-ti da seama si a te opri la timp    cand observi ca esti pe punctul    de a cadea iar in tentatia de a face lucrurile altfel decat erau initial. Ar trebui sa iti spui ca viata ta este ok asa cum este acum si nu e nevoie sa modifici ceva.
   Lucrurile vor fi ok daca vei inceta sa mai judeci atat. Pe masura ce vei incepe sa elimini nevoia ta de perfectiune din toate aspectele vietii tale, vei incepe sa descoperi perfectiunea din viata insasi. si da, acest lucru este menit sa-ti aduca fericirea in viata. ...

Creeaza bucurie in jurul tau
   Avem, cu totii, momente speciale in vietile noastre. Ne intalnim cu ele, mai mult sau mai putin, in fiecare zi. Le putem descoperi in zambetul unei persoane dragi, sau chiar in zambetul unui necunoscut. Le gasim in imbratisarea unui copil, in prezenta unui prieten sau in atingerea unei persoane iubite.
   Gandeste-te la acele momente din viata ta cand ai fost coplesit de bucurie. in acele momente ai fost indragostit de tine si de restul lumii. in acele momente te-ai simtit ca si cum ai putea cuceri intregul univers. Din aceasta credinta si din aceasta dragoste ne modelam vietile...
   Gandeste-te la lucrurile care iti aduc bucurie si propune-ti sa le atragi in viata ta cat mai des cu putinta. Capteaza aceste momente de bucurie cat mai adesea si absoarbe-le in prezentul tau.

   Incetineste-ti ritmul vietii
   Ritmul vietii, care astazi se desfasoara pe "repede inainte", influenteaza vietile fiecaruia dintre noi. Graba devine un obicei. Chiar si dupa ce ne-am simplificat multe dintre obiceiurile noastre, daca suntem in continuare inconjurati de oameni care se misca mereu in graba si de telefoane care nu se mai opresc din sunat, este foarte greu sa incetinim ritmul propriei noastre vieti.
   Avem, cu totii, momente speciale in vietile noastre. Ne intalnim cu ele, mai ult sau mai putin, in fiecare zi.
   Un prim pas ar fi sa gasesti solutii pentru a-ti incetini ritmul rutinei matinale. Daca te trezesti macar cu o jumatate de ora mai devreme, astfel incat sa nu trebuiasca sa iesi pe usa in graba, vei observa o mare diferenta in ce priveste pacea ta interioara pentru tot restul zilei. Gaseste-ti timp ca sa stai la masa pentru micul dejun. Mananca pe indelete, savurand fiecare inghititura. Elimina radioul, televizorul sau ziarul de dimineata. Bucura-te, pur si simplu, de momentul mesei.
   Fa din momentul aprovizionarii, al prepararii mancarii si al mesei parti importante din cautarea ta interioara. Pleaca de acasa in asa fel incat sa nu ajungi la birou gafaind, incepandu-ti astfel ziua de lucru in cel mai nefericit mod. Daca te deplasezi spre locul de munca cu masina, incearca sa nu depasesti limita de viteza. invata sa apreciezi frumusetea lucrurilor facute pe indelete.
   Lipeste-ti prin casa si prin birou biletele care sa-ti aminteasca sa-ti incetinesti ritmul vietii. Am constatat de nenumarate ori ca proiectele facute in graba mi-au consumat pana la urma mai mult timp, pentru ca au fost pline de greseli si am fost nevoit sa le corectez sau sa le refac in intregime. Rezerva-ti timp ca sa le faci bine de la inceput si incearca sa te bucuri de fiecare moment. Nu uita ca viata este si un drum, nu doar o destinatie. Traieste fiecare clipa. Caci curand se va transforma in trecut, deja a inceput sa se transforme intr-o amintire.
   Fa un efort de analiza. Vezi in care dintre segmentele vietii tale ai putea sa incetinesti ritmul. Daca reusesti sa iti simplifici rutina zilnica, nu doar ca iti va ramane mai mult timp liber, dar, in plus, fiecare activitate pe care o desfasori iti va aduce mult mai multa satisfactie. Aceasta incetinire a ritmului te va ajuta sa traiesti mai intens activitatile pe care le faci si sa intri mai usor in contact cu esenta ta interioara.
   In definitiv, toti trebuie sa ajungem la aceasta esenta interioara. Aceea este visteria in care se afla comoara bucuriei noastre. Acolo este cheia fericirii. ..."

Fragmente din cartea "Micul manual al fericirii" de Vikas Malkani

Povestea gradinarului

In fiecare dintre noi exista forte ale iubirii si forte destructive. Este foarte important sa ajutam fortele iubirii, nu doar sa le gasim locul, ci si sa le implinim in fiecare moment din viata noastra.

Putini oameni stiu faptul ca, in tarile in care incepe un razboi, o perioada de foamete sau se intampla o catastrofa, in care se desfasoara evenimente ingrozitoare care agreseaza, ranesc, schimba viata a mii, a sute de mii de oameni, exista femei, barbati si copii care se trezesc la lupta si care devin astfel gradinarii iubirii. Nu stiu exact cum se intampla acest lucru, insa asa este, in momentele de criza apar acesti gradinari ai iubirii.
Pentru ca, de fiecare data cand se raspandeste raul, iar suferinta creste, saracia si nedreptatea se extind, iubirea este de asemenea in suferinta si in pericol sa dispara pentru totdeauna. in astfel de perioade de razboi, de violenta iubirea este cea mai respinsa, uitata, calcata in picioare, atunci pare cel mai greu sa schimbi cursul isto­riei, sa modifici cursul evenimentelor. in acele momente cand hao­sul se dezlantuie, ratiunea oamenilor este purtata intr-o tornada de nebunie oarba care distruge totul in calea ei, atat in exterior, cat si in interiorul fiecaruia. Mai mult, de cateva decenii incoace, omul s-a hotarat sa agreseze si planeta pe care locuieste, cea care 1-a prim­it cu mult timp in urma, construind printre altele, orase imense care indeparteaza si mai mult natura, acoperind cu beton coastele marilor si ale oceanelor, construind cladiri si locuri de parcare, poluand apele, transformand muntii si insulele in centre de distractii zgomo­toase si oribile.
Cu siguranta ca va intrebati: "dar ce vor face acesti gradinari ai iubirii? Ce pot ei sa schimbe?"
O sa va povestesc povestea unuia dintre ei.
Acel om, care in prima parte a vietii lui nu fusese preocupat de dezordinea care acapara lumea si care era transmisa mereu la tele­vizor si in ziare, s-a trezit intr-o dimineata cu sentimentul ca trebuia sa faca ceva. Ce sa faca? Nu stia inca despre ce era vorba. insa, undeva in interiorul lui se declansase un semnal, o chemare care il facea sa inteleaga ca trebuia sa adauge ceva in viata lui. Acest sen­timent ca trebuia sa faca ceva urgent, s-a amplificat atunci cand a vazut, intr-o dimineata, in timp ce isi lua ziarul, faptul ca cei patru plopi frumosi si vechi din satul lui, au fost taiati, iar a doua zi de dimineata niste buldozere imense curatau deja drumul, scoteau radacinile copacilor si, opt zile mai tarziu, intreg locul era acoperit cu o smoala neagra, intinsa, apoi cu asfali marcat de linii albe care delimitau locurile de parcare. in urma acelei descoperiri, s-a hotarat sa planteze patru pomi, intr-un colt de pamant ramas liber, nu foarte departe de casa lui si apoi a mai plantat unul langa cei patru. Timp de luni de zile, in timp ce ii uda, isi imagina ca va face ceva in viata lui, un gest, o actiune, un comportament plin de iubire, de tandrete sau de bunavointa, de fiecare data cand va afla ca s-a comis un abuz, o nedreptate, o violenta, indreptata impotriva oricarei forme de viata.
Inca de a doua zi, angajamentul lui a fost pus la incercare. Foarte aproape de el, in orasul vecin, o doamna in varsta fusese agresata de catre un necunoscut. De indata ce a aflat, s-a hotarat sa mearga sa o vada pe acea femeie, sa o asculte si apoi sa ii ofere o carte, daca ea ii va spune ca ii plac mult cartile.
Astfel, in fiecare zi se ivea ceva de facut, o noua misiune pentru el, un act pentru a contracara excesele si ratacirile omenirii: de exemplu, sa prepare o cina pentru un barbat care tocmai isi pierduse sotia, sa scrie o scrisoare unui critic care a desfiintat nu doar cartea unui tanar debutant, ci si persoana acestuia, defaimandu-1 in public, sa participe la un mars impotriva deversarii deseurilor toxice...
O sa imi spuneti probabil ca genul acesta de actiuni - a planta pomi, a oferi o carte, a pregati o farfurie de supa - nu reprezinta neaparat un act de iubire. O sa spuneti ca este usor, sa fii indignat, sa te revolti, sa te manifesti pentru a aduce mai multa iubire pe lume. Aveti dreptate, pentru ca nu va povestesc acum decat inceputul unei aventuri, inceputul unui proces al gasirii iubirii. Exista o mare vari­etate de seminte, care pot, daca le lasam sa incolteasca, sa devina premisele unei iubiri universale. O iubire care depaseste individualitatile, personalul si intimitatea, iubirea pe care o putem simti fata de o persoana anume, pentru a ne deschide generos in fata celorlalti si uneori in fata intregii umanitati.
Astfel, incercand sa presare in jurul lui cateva seminte de bunavointa, de respect, de solidaritate, de atentie, de bunatate, de zambete, cel care avea sa devina un gradinar al iubirii, prepara ast­fel terenul. Stia ca trebuie sa stropeasca pamantul, sa-1 pliveasca, sa-1 ingrijeasca, pentru ca mica samanta, la inceput atat de fragila, sa poata incolti, sa creasca, sa infloreasca, pentru a face apoi la randul ei alte seminte, apoi pentru a se raspandi si a insenina inimile celor care dintr-o data se simteau atinsi, transformati, transportati, avand unii dintre ei dorinta de a deveni la randul lor, gradinari ai iubirii.
Pot sa imi imaginez ca unii dintre voi, citind aceste randuri, vor simti ca pot deveni si ei gradinari ai iubirii si ca pot, inca incepand de astazi sa planteze o samanta de tandrete, de atentie sau de bunatate la cei din jurul lor.

"Povestea gradinarului iubirii" - dupa Jacques Salome