Gandeste sanatos

"Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta.

... Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

 ...

Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte - oricât de mică - este o scânteie infinit de mică a Minţii.

Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.

...Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

...Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală. S-a mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală. Este dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. Spiritul este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.

...Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. Elementul personal între Dumnezeu şi om nu intră deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. Aşa că argumentul că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o judecată incorectă. ..."

Fragmente din cartea "Mintea poate vindeca" - FREDERICK BAILES 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea - Metafora terapeutica

In caldura zilei, un tata mergea prin praful strazilor Keshan-ului cu fiul sau si un magar. Tatal calarea magarul, iar fiul il conducea. "Bietul copil", a spus un trecator." Micutele sale picioare incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul sa lenveasca pe magar, când vede ca baiatul isi scoate sufletul alergând."
Tatal a pus aceste cuvinte la inima, a coborât de pe magar la urmatorul colt, si l-a lasat pe baiat sa urce pe magar.

Dar nu dupa mult timp, un trecator a ridicat vocea si a spus, "Ce rusine! Micutul sta acolo ca un sultan, in timp ce batrânul sau tata merge pe lânga magar." Aceasta remarca l-a ranit foarte tare pe baiat si l-a rugat pe tatal sau sa se aseze in spatele sau pe magar.

"Ai vazut vreodata asa ceva", a spus o femeie cu fata acoperita, "o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a indoit de greutate, iar acest batrân bun de nimic si trândavul sau fiu stau ca

si cum ar fi un divan - biata creatura!" Tintele acestei critici au fost amândoi si, fara sa spua un cuvânt au coborât de pe magar.

Dar au facut numai câtiva pasi când un strain a inceput sa faca haz de ei spunând: "Slava cerului ca nu sunt atât de prost. De ce plimbati magarul, când el nu este de nici un folos, daca nu cara pe unul dintre voi?

Tatal a impins o mâna de paie in gura magarului si l-a luat pe dupa umeri pe fiul sau."Indiferent de ce facem", a spus el, "exista cineva care nu este de acord cu asta. Cred ca stim ceea ce este bine pentru noi."

Curs de formare profesională continuă

“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”

Bucuresti 16 - 17 iulie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.

Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.

Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.

Orar: Sambata 16 iulie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 17 iulie, orele 8:30 – 15:00.

Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).

Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.

Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.

Cum e cu perfectiunea?

"Incercand sa atingem inaccesibilul, facem sa devina imposibil si ceea ce ar fi fost realizabil" Watzlawick

De multe ori tindem catre perfectiune. Consideram ca numai perfectiunea ne-ar face sa ne simtim bine. Credem cu tarie ca numai atunci cand suntem perfecti putem ajunge sa fim impliniti, fericiti. Si, in tot acest timp cat muncim cu toate celulele corpului nostru ca sa ajungem la perfectiune, nu ne dam seama ca de fapt pierdem esentialul. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa ii bucuram pe cei de langa noi, uitam sa iubim si uitam sa ne lasam iubiti.

Cerem si celor de langa noi sa se ridice la asteptarile noatre si nu acceptam nici cea mai mica abatere de la traiectorie.

Suntem noi fericiti cu noi asa PERFECTI? Si daca am ajuns la concluzia ca nu suntem, ce ne facem? Ca ne-am obisnuit sa tindem catre perfectiune si consideram ca nu ne mai putem deconecta?

Primul pas catre rezolvarea acestei dileme ar fi sa incepem sa coboram stacheta. Treptat, putin, putin cate putin, cate o jumatate de milimetru in fiecare zi. Apoi din ce in ce mai mult, pana ajungem la niveul la care consideram ca putem echilibra balanta. Ca e in regula daca ne scapa cate o imperfectiune. Ca e in regula daca cel de langa noi a facut ceva gresit. Ca atunci cand dam cu stangul in dreptul in loc sa ne enervam, ne amuzam. Si dupa aceasta munca de iesit din perfectiunea intruchipata (trebuie sa recunoastem ca este o munca grea si de lunga durata) vom ajunge la concluzia ca de fapt suntem mult mai eficienti din toate punctele de vedere, din momentul in care am inceput sa devenim mai putin perfecti.

Numai prin ceea ce putem face pentru noi si pentru cei de langa noi ne face sa ne simtim bine si ne putem inalta spre acele limite ale POSIBILULUI.

Metafora terapeutica - Alegerea

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale. 

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”


adaptare dupa un text de Bruno Ferrero

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

Un poem profund scris de ingerul vagabond Charlie Chaplin, preluat de pe blogul prietenei mele.

Un poem care ne poate ajuta, daca nu am facut asta deja, sa identificam trairile prin care am trecut, trecem, sau urmeaza sa trecem, sa ne dam seama daca ne iubim cu adevarat pe noi insine si, daca nu, ne poate directiona catre asta. Doar iubindu-ne pe noi insine vom putea oferi dragostea adevarata, care nu face rau, nu e egoista si nu te face sa suferi.

Povestea picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:


- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?

Maestrul îi spuse:

- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.
Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.

“Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:

- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”

” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima:

"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata."

Cum gandul provoaca boala

"... Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea exterioară. El nu-şi dă seama că s-a lovit de o obstrucţie decât atunci când mesajul a fost transmis conştiinţei sale prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia.
     ...

Se ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental care se manifestă pe o perioadă de timp.

Se afirmă că stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii sangvine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din aşa numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.

...

Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte - oricât de mică - este o scânteie infinit de mică a Minţii.

...

Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan.

...

 Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. 

...

Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate.
...
Psihologul ne spune că mentalitatea umană se împarte în două nivele; nu două minţi, ci două faze ale unei singure minţi, numite fie conştient şi subconştient, fie obiectivă şi subiectivă. De îndată ce gândul imperfect al clientului a fost înlocuit cu gândul perfect al psihologului, vindecarea nu întârzie să se producă.

...

 Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.

...

.. Legea a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. 

...

...dacă omul foloseşte puterea sa de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare. Fiecare experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire de asemenea a fost o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea să creatoare. Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei mentale. ... "

citate din  "Mintea poate vindeca" - FREDERICK BAILES 

“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”

Curs de formare profesională continuă
Bucuresti 25 - 26 iunie 2011


“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.


Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.

Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.

Orar: Sambata 25 iunie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 26 iunie, orele 8:30 – 15:00.

Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).

Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.

Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.

Locul desfasurarii: Bucuresti

Pentru inscrieri si informatii suplimentare va rugam contactati:

Mirela Motronea, tel. 0744.178.166; 0730.048.881; 0766.610.725

Email:curs2010training@gmail.com

Povestea frumoasei din padurea adormita

" ... Intr-un fel sau altul, cu mici modificari, aproape toate intamplarile din povestea Frumoasei din Padurea Adormita pot sa aiba loc cu adevarat. Se intampla ca intr-adevar fetele sa se intepe in deget si sa lesine, se intampla sa adoarma in turnul lor si se intampla ca printii sa hoinareasca in padure in cautarea unei fecioare frumoase. singurul lucru care nu se poate intampla e ca toate lucrurile si toate fiintele sa ramana neschimbate, la aceeasi varsta, dupa atat de multi ani de absenta. Asta e o iluzie adevarata, fiindca asa ceva nu este doar improbabil, ci imposibil.

... atunci cand printul apare in sfarsit printesa va avea tot cincisprezece ani si nu treizeci, patruzeci, cincizeci, si ca vor avea intreaga viata inainte. Este iluzia tineretii perpetue, fiica modesta a iluziei nemuririi. E greu sa ii spui printesei in viata reala ca printii nu mai sunt barbati tineri si ca pana sa atinga varsta ei, devin regi si sunt mult mai putin interesanti.

... daca printesa il gaseste intr-adevar pe Printul cu merele de aur, de multe ori se simte in inferioritate si trebuie sa ii gaseasca acestuia cusururi  ... ca sa-l coboare la nivelul ei ... ... daca printesa se multumeste cu mai putin, de pilda cu printul cu merele de argint sau chiar cu vre-un vanzator obisnuit de la magazinul alimentar - se va simti inselata in asteptari si-si va varsa naduful pe el, fiind tot odata mereu atenta la cele ce se petrec in jur, caci adevaratul Print ar putea sa apara.

... nici scenariul frigiditatii si nici antiscenariul magic nu ii ofera prea mari sanse de implinire. In plus, la fel ca in basm, printesa trebuie sa se confrunte nu doar cu vrajitoarea ei, ci si cu mama lui.
Scenariul acesta este important, pentru ca intr-un fel sau altul, foarte multi oameni de pretutindeni isi petrec viata in asteptarea rigor mortis*. ..."

Fragment din: "Ce spui dupa "Buna ziua" " - Eric Berne

*rigiditate postmortala = dupa moarte, musculatura de orice tip (neteda, cardiaca, scheletica) intra într-o stare de contractura sustinuta numita rigiditate musculara. Rigiditatea postmortala începe cu musculatura neteda din peretii arteriali, intestin, etc, care intra în rigiditate la 10-15 minute dupa moarte, continua cu miocardul, care intra în rigiditate la aproximativ 30-60 minute si apoi cu musculatura scheletica.

Influenţa limbajului pozitiv

"... Oamenii care folosesc limbajul pozitiv îşi asumă bucuroşi responsabilitatea. Se implică total în ceea ce fac. În loc să dea vina pe alţii, făcîndu-i pe ei răspunzători, se consideră stăpînii propriului destin. Nu sînt nişte victime şi nu vorbesc de parcă viaţa lor ar fi dirijată de împrejurări asupra cărora n-au nici un control.


Oamenii cu limbaj pozitiv modelează împrejurările. Atunci cînd acestea nu sînt favorabile, le schimbă. Cînd o situaţie nu poate fi schimbată, îşi adaptează reacţiile la împrejurări.

...
 
Cînd spuneţi: „Nu am destul timp" sau „N-am avut timp" susţineţi, de fapt, că nu vă controlaţi timpul. Aţi putea realiza mai mult dacă vi s-ar da cîteva ore în plus pe zi, dar cum nu vi s-a acordat această raţie suplimentară, nu puteţi face tot ce aveţi de făcut. Nu este vina dumneavoastră, sînteţi o victimă a lipsei de timp!


Oamenii care folosesc un limbaj pozitiv îşi asumă responsabilitatea pentru realizările şi nerealizările lor. Realizările dumneavoastră reflectă modul cum alegeţi să vă folosiţi timpul. Atunci cînd nu vă atingeţi scopurile, nu daţi vina pe lipsa de timp.

....
 
Stresul distructiv este rezultatul unor aşteptări nerealiste. Dacă am găsi un echilibru între ceea ce vrem să realizăm şi ceea ce suntem capabili să facem, nivelul stresului ar scădea foarte mult.


Nu e cazul să vă doriţi mai mult timp. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru modul în care vă folosiţi timpul pe care-l aveţi la dispoziţie şi recunoaşteţi că tot ceea ce faceţi şi tot ceea ce nu faceţi reflectă propriile dumneavoastră alegeri. Aduceţi-vă aminte de această alegere, vorbind despre timp într-un mod care afirmă că stă în puterea dumneavoastră să-l controlaţi.

...
 
Din moment ce n-am ales să mă simt bine, neplăcerile cu care m-am confruntat au fost alegerea şi responsabilitatea mea.


O trăsătură comună tuturor învingătorilor este aceea că-şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce li se întîmplă. Nu joacă rolul „victimei". Nu se mulţumesc să se declare răspunzători atunci cînd lucrurile merg bine. Îmbrăţişează conceptul de responsabilitate personală atunci când situaţia nu e perfectă, în acest fel îşi rezervă puterea de a o schimba.

Neputinţa, incapacitatea de a schimba ceea ce nu ne place este un sentiment extrem de neplăcut, întrebaţi orice persoană care a fost ostatic în Orientul Mijlociu sau prizonier de război.

În realitate, sunt foarte puţine lucrurile pe care nu le putem schimba. Fireşte, nu vom schimba cursul unei tornade care s-a abătut asupra casei noastre, însă aceste situaţii imposibil de schimbat sunt relativ rare.
...

Oamenii care folosesc forţa cuvintelor au, cu siguranţă, opinii ferme şi nu le e teamă să şi le exprime la momen­tul potrivit. A convinge pe altcineva că punctul tău de ve­dere este cel corect te poate ajuta uneori să cîştigi bătălia, dar să pierzi războiul. Ca persoană cu un limbaj pozitiv, vreţi ca interlocutorii dumneavoastră să-si exprime ideile fără jenă şi să-i încurajaţi să gândească în mod creativ. Nu­mai după ce evaluaţi meritele diverselor abordări puteţi determina cea mai bună cale de urmat.

...

Oamenii cu un limbaj pozitiv trec direct la subiect, înlătură vorbăria inutilă şi spun exact ce vor. În zilele noastre se spun atîtea vorbe goale, încît e o adevărată uşurare să găseşti pe cineva care nu se încurcă în fleacuri şi se concentrează pe o comunicare concisă şi precisă.


Oamenii cu un limbaj pozitiv ştiu exact ce vor să spună. Ei îşi iau angajamente în legătură cu ceea ce vor face, nu cu ceea ce „vor vedea dacă pot încerca să facă". Au întotdeauna grijă să inspire încredere.

Comunicarea este o stradă cu două sensuri; aceşti oameni pozitivi, pe lîngă exprimarea precisă, stăpînesc foarte bine şi ascultarea activă, însă nu se bazează pe faptul că înţeleg totul perfect de prima oară. Îşi demonstrează aptitudinile de comunicare având grijă să verifice că au înţeles exact ceea ce aţi vrut să spuneţi. ..."

Fragmente din "Influenţa limbajului pozitiv" - GEORGE R. WALTER

„Handicapurile noastre nu sunt decât barierele sau uşile pe care le acceptăm înaintea noastră. Suntem răspunzători pentru provocările cu care ne con­fruntăm." Sonny Hendrix

Dati-le de ştire celorlalţi că sunteţi mândri de ei. În loc să spuneţi: „Sunt sigur că el ştie că sunt mândru de el", spuneţi: „Sunt mândru de tine."

Pastila pentru frica

"In momente in care simtim frica, ingrijorare, teama, anxietate, preocupare excesiva, emotii intense negative suparatoare este bine sa repetam afirmatiile de mai jos:


- este neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai neplacut lucru care mi se putea intampla;
- pot face fata si la situatii si mai rele decat cea in care ma regasesc acum;
- este rau sa traiesc astfel de emotii, dar nu dezastruos;
- este neaplacut sa am astfel de ganduri, dar nu catastrofal;
- pot accepta ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu mi le doresc;
- gandirea pozitiva si realista ma ajuta sa imi mentin echilibrul."


dupa D. David

Vorbeste-mi... am atatea sa-ti spun

"...Alergi spre ceva, găseşti altceva...

Alergi spre cineva, te regăseşti pe tine!

...Orice relaţie de iubire şi orice relaţie de cuplu, care uneori decurge din prima, începe printr-o neînţelegere. Intîlnirea marchează perioada tuturor speranţelor nebuneşti. Ea presupune iluzia că nevoia fundamentală a fiecăruia de a se simţi o fiinţă împlinită va fi astfel satisfăcută, este mirajul unei posibile reparaţii a suferinţei de a te fi născut (a fi asemeni celuilalt şi a fi totul pentru celălalt) şi a rănilor din copilărie (a exista, a fi recunoscut, înţeles, auzit). Intâlnirea înseamnă posibilitatea de a transforma toate acestea într-o constantă a vieţii noastre.

Literatura din toate timpurile arată că starea de îndrăgostire cu greu poate dura. La aceasta, un îndrăgostit convins răspunde: „Ştiu, dar nu cred." Şi mulţi vor încerca să demonstreze că este posibil, întemeind un cuplu.

...

Dincolo de jocul imaginilor frumoase, o altă neînţelegere provine din capcanele ideologiei îndrăgostirii, care s-a dezvoltat, s-a înrădăcinat şi este întreţinută în cultura noastră. Starea de îndrăgostire, sub toate reprezentările ei, este percepută ca promisiune de a satisface un anumit număr de
dorinţe şi de nevoi, resimţite ca esenţiale sau îndreptăţite.
Ca urmare a acestei percepţii, se creează o mişcare dublă: aşteptăm de la celălalt să recunoască, să admită că pretenţiile noastre sunt îndreptăţite şi să le satisfacă în cea mai mare parte. La randul nostru, ne simţim gata să fim buni pentru el. Toate acestea într-o perspectivă pozitivă, dorind să aducem satisfacţie.

...

Să fim totul pentru celălalt, iar el să fie totul pentru noi, mai cu seamă să poată înţelege totul, să ne satisfacă totul, fără ca măcar să fim nevoiţi a i-o cere: „Dacă mă iubeşte cu adevărat trebuie să simtă ce anume îmi face plăcere."

...marea speranţă a cuplului este tocmai această stare paradisiacă ce ne dă dreptul (fără ca măcar sa fie nevoie să cerem) şi la îngrijirile materne necondiţionate (garantate de iubirea celuilalt), şi la afecţiunea întotdeauna disponibilă, şi la iubirea gratuită, şi la înţelegerea profundă, de nezdruncinat, şi la sprijin, şi la siguranţă.

...

Calea iubirii nu e neapărat şi calea fericirii. Ci mai cu seama înseamnă asumarea iubirii şi a riscurilor pe care aceasta le comportă, cum ar fi suferinţa izvorîtă din întristarea fantasmatică adusă de faptul că celălalt e negliijent, deci purtător al unei lipse ce ne trimite la propria noastră lipsă.
Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupră-mi, dar mai simt şi nevoia ca vorba ta să vină spre mine. ... "

JACQUES SALOME - Vorbeste-mi ... am atatea sa-ti spun

Schimbarea

Cu totii dorim in anumite situatii sa ne schimbam.


Sa stergem cu buretele tot ce a fost si sa continuam cu ce va fi, in speranta ca ce a fost nu ne va influenta ceea ce urmeaza sa fie.


Insa calea cea eficienta si sigura catre schimbare nu este uitarea sau eliminarea, ci acceptarea, iar mara revelatie a acceptarii este schimbarea.


Numai acceptand ce simtim, intelegand ce simtim vom afla cine suntem si ce vrem de fapt.


 Acceptarea este premiza schimbarii.


Daca vom dori sa schimbam ceva, sa devenim mai buni, sa continuam pe drumul dezvoltarii personale, incearcam sa acceptam ce simtim acum, sa intelegem si sa devenim constienti de ce ni se intampla, ca mai apoi sa incercam sa controlam, sa schimbam si sa finalizam.

O poveste trista si ne rugam pentru un final fericit

Este povestea lui George Dumitrescu, un baietel de 14 ani din Mioveni. Acest baietel isi petrece adolescenta in pat sau in scaunul cu rotile (in care cand este pus plange de durere). Nu are posibilitatea sa vorbeasca, sa vada, sa rada, sa citeasca, sa se plimbe,  sa se joace, sa alerge dupa fete sau orice alte activitati mai fac baietii adolescenti. el nu vrea iphone sau cine stie ce gadget. El vrea sa traiasca.

Dar sa va spun cum l-am cunoscut pe George

Acum 3 ani si vreo 2 luni, eram cu fetita mea in spitalul de recuperare Robanescu. Eram speriata pentru ca nu stiam ce se va intampla cu Sara (asta se intampla inaite de operatia ei) si ce caut in acest spital in conditiile in care copila mea nu putea sa faca prea mult lucruri... dar asta este alta poveste despre care voi scrie cand voi fi pregatita.

Intr-o seara tarziu, a fost internat in salonul in care eram, un baietel care m-a speriat. Era intr-o stare de sanatate greu de descris. Nu ma puteam uita la el. Plangea cu niste zgomote greu de descris... o jale si o groaza iti starneau sunetele pe care le scotea si, continu scrasnea din dinti. Asa a tinut-o toata noaptea. Eram oripilata, ingrozita, speriata ... iar mama lui, pe langa ca nu stia ce sa ii mai faca sa il linisteasca se simtea prost fata de mine care tot scoteam oftaturi. Imi era frica pentru  copilul acela care m-a socat desi nu credeam ca ma va mai soca ceva vreodata.

A doua zi am inceput sa ma apropiu de copil, sa vorbesc cu mama lui sa ii cunosc povestea. M-am ingrozit de ce am auzit dar si mai tare m-am ingrozit de ce am vazut.  Pe 19 noiembrie 2006 la un spital de copii din Bucuresti, George era operat pentru a doua oara. Ii scurtau intestinul subtire si intestinul gros cu un metru. In timpul operatiei copilul intra in stop respirator si evident in coma. De atunci nu si-a mai revenit.

Pe 25 noiembrie in acelasi an l-au operat din nou pentru ca a dat in peritonita (copilul fiind in coma). I-a fost scos din functie colonul cu ileostomie de ansa... pe romaneste copilul are colonul inchis, adica nu face nevoile mari prin anus si are atasata de burtica in lateral o punga speciala (practic are o gaura prin care este tras intestinul) pe unde isi elimina mancarea semidigerata.

De atunci acest copil este in coma. Este mult de povestit prin ce au trecut si cum au putere sa depaseasca aceste momente INUMANE. Copilul are nevoie de o operatie de transplant de intestin, operatie ce va fi posibila in Franta, dar aceasta operatie poate fi posibila numai dupa ce el isi va reveni din punct de vedere neurologic (adica dupa ce iese din coma).

Mama, Aurora Dumitrescu este un munte de speranta. Cred ca prin ea trece o cascada de gandire pozitiva. Nu si permite sa gandeasca altfel decat pozitiv. Nu am vazut aceasta femeie (si am trait ceva vreme impreuna ...in acelasi salon, dar si cand ne-am mai vazut vizitandu-i) plangand sau gandind negativ despre copil sau situatie in sine, sau spunand vre-o-data ca s-a saturat.. sau sa se planga de ceva... NICIDATA..

Isi petrec zilele amare in modesta casa la Mioveni si din cand in cand mai vin la Bucuresti la spitalul de recuperare Robanescu unde stau cate 2 saptamani. Traiesc din salariul mamei de ingrijire copil cu probleme si din alocatia lui. Copilul cu greu este intretinut din acel salariu si acea alocatie, nevoile lui fiind foarte mari. Are nevoie de pampers, acele pungi de unica folosinta prin care elimina mancarea semidigerata, tratamente costisitoare medicamentoase, mancare si cate si mai cate. Dar cu economie si agoniseala la sange reuseste sa acopere cerintele lunare.

Insa, ca sa reuseasca sa accelereze procesul de recuperare mama doreste sa il duca la un centru de la Targovoste, unde pe langa faptul ca pot face gimnastica mai sunt si alte proceduri pe care nu au avut posibilitatea financiara sa le incerce (acupunctuta, reflexoterapie, gimnastica chinezeasca...). Mersul la Targoviste inseamna bani cu care sa inchirieze o masina care sa ii transporte pana acolo, bani pentru ca sa inchirieze un apartament in Targoviste in care sa stea o perioada cat fac procedurile, bani ca sa isi poata plati procedurile acest centru fiind privat.

Bani pe care nu ii au.

Ne rugam ca aceasta poveste sa aiba Happy end!!! Insa pe langa rugaciune acest copil are nevoie si de ceva sprijin financiar.

Daca doresti sa participi la un mult dorit si asteptat final fericit poti sa o faci printr-o donatie in contul Mamei
Aurora Dumitrescu
de la banca
Transilvania
RO54BTRL04301201H82917XX

Si tu poti sa daruiesti!!!

Pastila pentru FURIE

Ori de cate ori simtim emotii intense negative, suparatoare, care ne-ar putea pune probleme (cand suntem furiosi de multe ori spunem su facem ceva ce mai tarziu regretam) este bine sa repetam afirmatiile de mai jos:

• Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta
• Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut, dar am mai trecut prin asta
• Pot suporta sa mi se intample asa ceva, desi nu imi doresc si nu imi place
• Pot accepta ca am facut asta, chiar daca preferam sa nu o fac
• Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac intotdeauna ce mi-as dori eu

Dupa D.David - Tratat de psihoterapie cognitive si comportamentale

Metafora terapeutica

Maestrul si ucenicul se indreptau spre manastire. Faceau parte dintr-un cult care, prin juramant, nu aveau voie sa atinga femeile.

Langa un rau vad o femeie frumoasa, care nu putea trece din cauza rochiei prea lungi care se uda. Maestrul o ia in brate si o trece raul.

In primul moment, ucenicul incremeneste. Apoi devine din ce in ce mai furios. Maestrul insa il ignora, continuandu-si drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Ajungand insa la manastire, ucenicul ii spune maestrului, care nu il mai poate evita:

"Cum ai putut sa atingi femeia; ba mai mult, sa o iei si in brate?

Uitandu-se lung la el, maestrul ii raspunde:

"Eu am lasat femeia langa rau, tu de ce o porti in tine???

SUGEREAZA ROLUL COGNITIILOR IN REACTIILE NOASTRE!!!

Emotiile

"... Platon sustine ca mintea umana este impartita in trei parti: partea judecatilor, cea a dorintelor si cea a emotiilor.
Pentru Spinoza emotiile sunt strari specifice ale sufletului omenesc si au rolul de a-l ghida pe om intre ceea ce e bun sau rau pentru viata personala.
La Kant emotiile sunt ca niste lucruri care sunt lipite anumitor situatii de viata si care ofera individului motivele de a actiona dincolo de indatoririle firesti.

Emotiile au aparut si s-au dezvoltat ca semnale adaptative anuntand foarte devreme individul de aparitia unui pericol sau a unei oportunitati favorabile. Fara emotii individul nu ar fi putut supravietui fiind incapabil sa se orienteze si sa reactioneze rapid si dimensionat fata de provocarile din mediu.
...sunt reactii primare, automate si rapide care scapa de multe ori controlului rationa, dar care tind sa fie dimensionate stimulului care le-a declansat. Astfel, atunci cand un individ vede un pericol frica se declanseaza imediat, ceea ce-l ajuta sa isi foloseasca resursele personale de aparare sau atac, atat rationale (informatii, experienta anterioara, deliberarea si luarea deciziei corecte) cat si cele fizice, corporale (de la reactiile automate ca “pielea de gaina”, frison, pana la fuga sau pregatirea pentru confruntare si lupta). ...

... Se poate spune ca emotiile fac parte dintr-un complex biologic care este activat atunci cand o situatie declansatoare apare. Lantul evenimentelor se desfasoara dupa cum urmeaza: dupa stimulul declansator apare reactia emotionala adecvata, sa zicem ca dupa ce un individ te bruscheaza, apare reactia imediata emotionala de manie. Aproape instantaneu apare si reactia cognitiva, judecata prin care vei aprecia situatia, vei judeca daca a facut-o dinadins sau din gresala, vei solicita scuze sau vei aprecia daca trebuie sa lupti sau sa renunti. Concomitent apare si reactia corporala: mania parca ti-a pus un nod in gat sau din contra vocea e mai tare si strigi, sangele este in obraji si muschii sunt incordati, poate ai transpirat un pic in palma, poate inima iti bate mai repede.

Atat raspunsul cognitiv cat si cel corporal/biologic prezinta variatii mari in functie de sex, de la individ la individ sau la acelasi individ in functie de varsta. Dar exista si secventa inversa, de la gand la emotie, si inchipuie-ti ca un cunoscut iti povesteste despre alt cunoscut comun cum acela te-a vorbit de rau in fata superiorilor sau o altor oameni importanti pentru tine si cum deodata esti manios si palpiti in cautarea unei revanse sau pentru a pune cel putin lucrurile la punct. La fel ca inainte, vocea ti-e schimbata, bataile inimii si sangele parca pulseaza mai tare.

Foarte rar ai spune ca ramai rece sau daca ramai rece atunci inseamna ca evenimentul nu are nici o importanta pentru tine. Iata deci cum gandul, o informatie cognitiva apare ca element deeclansator al unei emotii. La fel o atingere corporala cu o fiinta iubita poate duce la aparitia de emotii si apoi reactii cognitive in consecinta. Se vede usor ca emotia este un sistem integrativ care inglobeaza reactii cognitive si biologice congruente, specifice pentru individul respectiv.

Sunt indivizi care exprima usor emotiile, lasa usor observabile emotiile proprii si spunem despre ei ca “se tradeaza”, sau altii care nu lasa sa se vada nimic, si lumea spune despre ei ca sunt “periculosi” sau “inchisi” in sensul ca nu sti la ce sa te astepti. Ei bine, acest lucru este foarte important de subliniat, anume expresia emotionala este si un fel de semnalizare pentru ceilalti: tu esti nervos, tu te simti atins, umilit, tu esti gata de lupta, etc. ...

......................................

Emotiile secundare sunt rusinea ca ai fost nervos si inadecvat dar si mania ca ai fost manios, sentimentul de vina ca ai jignit pe altii la manie sau ca te-ai batut, grija, dezgustul si alte emotii care pot aparea dupa ce prima emotie a trecut. Tot de emotiile secundare tin si gandurile automate care apar dincolo de controlul nostru cand o emotie primara apare; de ex. cand vad seful sau profesorul automat apar ganduri ca nu o sa reusesc, ca nu sunt bun, ca sunt un ratat, cu emotiile insotitoare. Emotiile secudare pot dirija felul cum vei simti si actiona in viitor sau din contra, unii oameni invata total “pe dos”, devenind mai emotionali, mai reactivi, tocmai pentru a preveni sentimentele de vinovatie, de jena, de grija, sentimente pe care le poarta mai greu decat mania si razbunarea. Uneori emotiile secundare sunt asa de puternice si antreneaza asa de mult complexul reactional emotivo-cognitiv ca individul nu isi mai aminteste emotiile primare care le-au declansat si totul se amplifica ca se sa ajunga la o explozie de manie sau din contra la confuzie emotionala ce poate duce la un gest suicidar. ...

Prin functia adaptativa a emotiilor incercate de tine, prin ele tu devi atent, receptiv si deschizi capacitatea de a intelege situatiile pe care le traiesti. Si corolarul acestei afirmatii ar fi, cu cat emotiile tale vor fi mai putin adecvate situatiilor pe care le traiesti,in sensul amplitudinii, duratei sau adecvarii lor, cu atat vei fi mai confuz si mai incordat in lumea din jurul tau."

Radu Vrasti - Scrisoare catre prietenul meu drag - Ce sunt emotiile, ep 1

Sindromul burn out

Stres cronic, epuizare totala = sindrom burn out

Se dezvolta treptat si apare datorita suprasolicitarii la locul de munca. De multe ori avem tendinta sa ne inhamam la prea multe lucruri din dorinta de a avea cat mai multi bani. Nu ne mai gandim la nevoile personale sufletesti si trupesti pentru ca, evident nu mai avem timp.

Devenim o masina de muncit si nu constientizam ca la un moment dat vine o vreme in care organismul nostru cedeaza.

Incepem sa nu mai dam randament, sa nu ne mai putem focusa pe ce avem de facut, sa nu mai putem dormi noaptea desi suntem rupti de oboseala, sa nu mai avem chef de nimic. Simtim o epuizare fizica si psihica cauzata de implicarea pe termen lung in situatii care ne solicita emotional. Desi muncim din greu rezultatele nu sunt favorabile, suntem lipsiti de viziune, de speranta, disperati, cinici si furiosi pe ceilalti.

Ceea ce inseamna ca ne-am ars complet. Daca am ajuns in situatia asta si putem constientiza, ATUNCI A VENIT VREMEA SA NE REINVENTAM.

Ideal ar fi sa incepem prin a ne lua un concediul lung, cat mai departe de casa, intr-un loc preferat in care ne simtim bine, ne putem relaxa, fara iPhon, iPad, Laptop, tv...

Dupa care ar fi bine sa ne facem un plan de munca pe care sa il respectam. Ne stabilim asteptari realiste, acceptam faptul ca putem munci organizat (nu haotic) planificandu-ne timpul de lucru in asa fel incat sa ne incadram in cele 8 ore de program, ne respectam ora de masa, facem in asa fel incat sa nu fie cazul sa lucram si in weekend, gandim pozitiv si realist, ne reluam viata sociala si ne petrecem timpul liber intr-un mod constructiv, recreativ.

NU ESTE USOR, DAR MERITA EFORTUL!!!

Echinoctiul de primavara

Echinoctiul de primavara marcheaza inceputul primaverii astronomice. In acest an, echinoctiul de primavara are loc in 21 martie, la ora 1.21 (ora Romaniei). In aceasta zi, ziua si noaptea sunt egale.


Incepand de la aceasta data, ziua incepe sa creasca, iar noaptea scade, pana in 21 iunie, momentul solstitiului de vara.

Echinoctiul are loc de doua ori pe an, cel de primavara fiind primul in calendar. Al doilea echinoctiu este momentul cand Soarele trece din emisfera cereasca nordica in cea sudica, in jurul datei de 23 septembrie, reprezentand echinoctiul de primavara in emisfera sudica si echinoctiul de toamna in emisfera nordica.
Aceasta zi avea o importanta majora inca din Antichitate. Egiptenii, inainte de a sarbatori invierea lui Iisus, au tinut si sarbatoarea echinoctiului de primavara. Aceasta zi reprezenta renasterea si dominatia luminii, reprezentata de zei. Cum era iubirea dintre Isis si Osiris, al carei fruct a fost Horus, copilul Zeului Soarelui. Si grecii au sarbatorit aceasta zi, in cinstea Persefonei, care s-a intors in lume din imperiul lui Hades.

Sarbatoarea primaverii este legata de Zeita Iubirii: Afrodita se indragostise de Adonis, pe care l-a ascuns intr-un cufar, ca sa nu-l vada nimeni, sa fie numai al ei. Apoi, i-a incredintat cufarul Persefonei, care nu s-a putut abtine si l-a deschis, indragostitndu-se imediat de tanarul chipes. Si nu avea de gand sa i-l inapoieze Afroditei, tristetea acestea uscand pamanturile.
Nici macar tatal ei, Zeus, nu a reusit s-o consoleze, asa ca l-a condamnat pe Adonis ca sa petreaca o parte a anului cu Persefona, alta cu Afrodita, si o perioada sa fie singur. Astfel, frumosul tanar se intoarce in fiecare primavara la Afrodita, moment din care campiile se umplu de flori, iar culturile incep sa prinda viata de la atata iubire.

articol preluat cu multumirile de rigoare

Mitomanul

Mitoman este acel individ care minte pentru a se simti bine si pentru a se simti securizat. De obicei este o persoana stearsa care nu poate iesi in evidenta cu nimic si de aceea nu poate face fata realitatii, asa ca foloseste minciuna ca solutie salvatoare. La aceste persoane sfera afectiva este deteriorata si tocmai de aceea remediul sau mai bine spus hrana afectivitatii pentru mitoman este gasita in minciuna.

Mitomanul are o satisfactie imensa in momentul in care in urma minciunilor bine croite si asezate in tipar, publicul naiv "pune botul" si il considera inteligent, altruist, extraordinar.

Mitomanul este constient de caracterul absurd al "creatiilor" sale, dar este la fel de constient ca satisfactia afectiva pe care o primeste este foarte importanta pentru el, incat nu are importanta ca mai toarna o mare minciuna voita.

Obiceiul lui de a minti in cele mai multe cazuri duce la afectarea relatiilor, pentru ca "minciuna are picioare scurte". Insa de multe ori asta nu il impiedica sa caute auditoriu in alta parte si in alta parte, pana cand se satura de aceasta viata de nomad si cauta sa se aseze.

Daca individul este constient de minciunile sale si nu prezinta alte simptome atunci el nu intra in sfera patologica. Acesta poate fi fie un mincinos ocazional, fie un mincinos din obisnuinta sau  de ce nu un mincinos profesionist.

Nietzsche spune ca: "avem nevoie de minciuna pentru a trai". Si este adevarat. De multe ori suntem nevoiti sa mintim ca sa salvam o aparenta, ca sa ferim pe cineva drag de o suferinta sau de un adevar dureros. Eu le spun minciuni albe (este un termen preluat, care mi se pare potrivit si de bun simt) si personal le folosesc cand sunt constienta ca minciuna este necesara, este nevinovata si nu in ultimul rand nu lezeaza pe nimeni.

Cu totii ne putem numi mincinosi si cu totii intram in categoria de mincinosi ocazionali. Pentru ca nu exista sau nu a existat om pe planeta asta care sa nu fi spus macar o data in viata lui o minciuna. Metaforic vorbind termenul de minciuna este tradus ca fiind ceva "cusut cu ata alba".

In terapie ii spunem minciunii mecanism de aparare. Mecanismul de aparare este acel proces psihic inconstient, care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute, al pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestari - comportamente, idei sunt afectate.

Minciuna folosita ca mecanism de aparare are ca temei frica de pedeapsa. Tocmai de aceea, cand este descoperita ea nu trebuie pedespita ci inteleasa baza ei (frica) si actionat cu atentie ca sa nu o inlocuim prin pedeapsa cu o alta teama.

Adler explica pe inteles minciuna folosita ca mecanism de aparare, si anume: "o minciuna nu ar avea sens decat daca adevarul este periculos".

Minciuna patologica are ca temelie rautatea premeditata si poate fi cauzata de o personalitate slab dezvoltata sau de un deficit mintal, scopul ei avand un caracter distructiv. Mincinosii patologici sunt de obicei persoane care sufera de tulburari de personalitate sau au un dezechilibru mintal sau poate aparea in urma unei situatii nevrotice.

Povestea martisorului

Se zice ca intr-o zi Soarele a coborat pe pamant sub forma de fata frumoasa. Zmeul rau a rapit fata frumoasa si a inchis-o in palatul lui rece si intunecat.

Nimeni nu avea curaj sa o salveze pe fata frumoasa asa ca timpul S-A ORPIT IN LOC, in tristete, in intuneric.

Si a stat asa pana in ziua in care un tanar voinic si-a luat inima indragostita si indurerata in dinti si a plecat in cautarea palatului rece si intunecat unde zacea iubita lui draga, si anume fata frumoasa.

Tanarul s-a luptat din greu cu zmeul si intr-un final a eliberat frumusetea. Insa a fost ranit, iar sangele lui s-a scurs pe zapada. Sangele cald a acoperit omatul care s-a topit, iar in acel loc au rasarit multi ghiocei.

Culoarea rosie simbolizea dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar culoarea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.

Poveste culeasa din popor :)

Imbecilul

este acel om a carui capacitati mintale sunt foarte reduse. Un neghiob, un tampit, care tradeaza si demonstreaza imbecilitatea. Cuvantul provine din latinescul imbecillus si francezul inbecile.

Se naste, creste si se dezvolta imbecil, crede ca reactiile celorlalti fata de imbecilitatea lui sunt forme de respect fata de propria persoana. Imbecilul nu poate fi contrazis, este detinatorul adevarului absolut care are dreptul suprem de a da sentinte.

Jobul ideal pentru un imbecil ar fi acela de a pune (a lipi cu picatura ce lipeste nimic, nimic nu dezlipeste) etichete pe borcanele de muraturi, gemuri, mustaruri. Imbecilul nu verbalizeaza prin dialog, el doar jigneste ceea ce il face fericit si implinit pentru ca si-a atins scopul.

Citeste fara sens tot ce stie ca impresioneaza, nu vorbeste prin fraze ci prin cuvinte rupte dintr-un context. Nu se poate comnunica cu el si oricat s-ar stradui cineva, o va face in zadar pentru ca el nu intelege nimic. Doar daca vorbeste in limbaj imbecil interlocurorul poate fi receptat si nici atunci nu este garantat.

Se considera superior, iar momentele penibile sunt pentru el momente de glorie. Este persoana care umbla cu presul, informatorul de servicu mereu pe faza si mereu la curent si pune la curent pesoanele sus puse care sunt in masura sa ia decizii de ridicare/coborare in grad. Datorita acestui fapt reuseste de multe ori sa primeasca functii de conducere.

Nu este prost si de multe ori are diplome care sa dovedeasca imbeclitatea. Este doar periculos de imbecil si din fericire pentru noi si nefericire pentru el, cel care ajunge in functii de conducere la un moment dat rateaza (rar sunt imbecili care nu sunt descoperiti), iar cel care nu se afirma ramane un ratat pentru tot restul vietii.

Moartea

In mitologie, moartea este prevestita de fiinte neobisnuite, pricoliciforme. De exemplu, in copilaria mea aveam insomnii cand auzeam cantand o cucuvea, pentru ca stiam de la bunicii mei ca ea prevesteste moartea cuiva si imi era frica sa nu cumva sa se intample ceva cuiva drag. Tot de la batrani am auzit ca atunci cand o auzim cucuveind e bine sa aruncam cu paine in ea ca sa ii distragem atentia de la jobul pe care il are de indeplinit. Nu am facut niciodata asta, pentru ca imi era si mai frica ca nu cumva sa dau cu ochii de ea.

Dar sa vedem cum este moartea vazuta/primita/privita in diferite mitologii.

Irlandezii au in mitologie niste vestitoare ale mortii deghizate in chip de zane inspaimantatoare. Ele se numesc banshee si sunt chiar inspaimantatoare. Li se arata oamenilor care sunt pe cale sa isi dea sufletul. Un fel de cucuvea vizuala.

In mitologia romaneasca moartea nu reprezinta sfarsitul sufletului ci continuarea sub alte forme de existenta. Dupa moarte sufletul se desparte de trup, se integreaza cosmosului si se uneste cu natura formand un intreg.

In religia crestina, soarta omului este stabilita dupa judecata lui, in functie de fidelitatea de care a dat dovada in decursul vietii. Aici exista doua dimensiuni finale: raiul sau iadul. In rai merg doar cei drepti, care au fost rascumparati cu sangele lui Isus, iar in iad merg pacatosii pentru chinuri vesnice.

La azteci, moartea face parte din spiritualitatea poporului, moartea, violenta si sacrificiul uman fiind acceptate, recunoscute si necesare divinitatii.

Paganii credeau ca lumea lor este formata dintr-un copac urias, crengile lui reprezinta paradisul, iar radacinile reprezinta moartea.

Pentru Platon moartea inseamna de fapt adevarata viata care incepe dupa judecarea greselilor savarsite inaintea parasirii corpului. Ceea ce numim noi viata, pentru el este moarte. Adica, sufletul este inchis in corp ca intr-un mormant drept pedeapsa pentru nelegiuirea primordiala.

Nordicii vad moartea ca pe un eveniment tragic pentru ca omul se desparte pentru totdeauna de lumea celor vii.

Pentru daci, moartea nu era decat o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpamanean al fertilitatii si al vegetatiei. Moartea unui dac insemna un prilej de bucurie si sarbatoare.

Pentru budisti nu exista termenul de suflet. Samsara este termenul folosit pentru ciclul nesfarsit viata - moarte. Budistul este prins in acest ciclu in functie de karma acumulata in timpul vetii, asadar moartea nu este decat o etapa de trecere intre viata si moarte.

Pentru musulmani moartea vine ca o amorteala care nu poate fi invinsa. Omul care este pe moarte in vede pe ingerul mortii pe nume Azrial care ii trage sufletul prin gura (probabil de aici inspiratia autoarei J. K. Rowling pentru dementori), apoi da sufletul altor 2 ingeri albi care il vor duce prin ceruri (succesiv prin cele sapte ceruri) ajungand apoi alaturi de Allah.

La egipteni, conform legendei, zeul Khnum (cu cap de berbec) modeleaza fiecare om inainte de nastere. Acorda fiecarui trup energie KA si suflet BA. KA si BA sunt invizibile in timpul vietii, insa dupa moarte BA isi ia zborul sub infatisarea unei pasari cu cap de om si KA se materializeaza pe satuia mortului in doua brate ce se ridica deasupra capului ca o scufie. Mortul este preluat de Zeita Isis sau de zeul Anubis care il conduc la barca lui Ra pentru a fi transportat la judecata zeului Osiris. Zeita Maat este responsabila cu balanta sufltelor in care este cantarita inima mortului. Daca inima este grea insemna ca e plina de pacate si e ighitita de monstrul cu cap de crocodil, coama de leu si corp de hipopotam. Daca balanta ramane in echilibru Osiris accepta sa ofere viata vesnica alaturi de el.

In basmul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"  moartea ii spune lui Fat Frumos:

"- Bine ai venit, ca de mai intarziai si eu ma prapadeam..."

Ceea ce ne sugereaza ca si moartea poate avea un sfarsit.

Ramas bun celui care a fost bunicul meu, al carui suflet a plecat cine stie pe ce taramuri, in aceasta dimineata la varsta de 93 de ani!!!

Martisorul

Sarbatoare traditionala romaneasca care simbolizeaza venirea primaverii. Traditie descoperita in Mehedinti, acum peste 8.000 de ani.

Obiceiurile de Martisor erau ca parintii sa lege copiilor o moneda la gat sau la mana si sa ofere celor tineri margele viu colorate insirate pe un lant. Acest gest semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se punea de regula in zorii zilei pana sa apara soarele.

Traditiile romanesti spun ca 1 Martie este prima zi din an cand se celebra prin sarbatoarea "Matronalia" zeul Marte si puterea acestuia. Martisoarele se confectionau din fire albe si rosii de canepa sau lana, se legau sub forma cifrei 8 de care se atarnau monede din aur si argint. Legenda spune ca intre 1 si 9 martie, "Zilele babelor", baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le scutura unul cate unul in fiecare zi. Obiceiul spune ca martisorul trebuie tinut 9-12 zile si sa fie atarnat intr-un pom inflorit pentru a aduce noroc si bunastare celei care l-a purtat. In zona Dobrogei, traditiile romanesti spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului.

"In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sanatoase si mai frumoase. In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv. In Transilvania, martisorul este agatat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a indeparta relele si deochiul. Traditiile romanesti din satele transilvanene dau culoare vietii si confera legendei Martisorului marcarea tranzitiei dintre sfarsitul iernii, anotimpul rece si intunecat, si venirea primaverii, simbolistica a renasterii si obiceiuri."

"Poate o sa radeti...dar legenda martisorului spune ca: Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul. Insa despre martisor a inceput sa se vorbeasca mai tarziu, primele informatii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai."

"Martisorul era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le impodobea imbracamintea."

"Martisorul traditional (vezi aici) nu era altceva decat un fir compus din alte doua fire rasucite, culorile initiale fiind albul si negrul si, mai tarziu, albul si rosul.


Simbolismul culorilor negru, alb si rosu apartinand martisorului poate fi legat de stadiile fundamentale ale operei alchimice: nigredo, albedo si rubedo pe care psiholgul Carl Gustav Jung le-a asociat stadiilor dezvoltarii spirituale si transformarilor prin care trece fiinta umana.



Jung considera ca alchimia este mai mult decat stiinta transformarii metalelor in aur, ea este legata de procesul transformarii fiintei umane.

Astfel, stadiul nigredo care in alchimie corespunde etapei de putrefactio, in psihoterapia analitica coespunde unei stari psihologie de descompunere, de moarte spirituala, de disociere si anulare a constiintei eului asa cum a fost pana atunci.


In aceasta faza a analizei, persoana poate trece prin depresie, dezorientare, dezintegrare, poate trai deriva si debusolarea. Persoana se simte in intuneric, sufera, e separata de cei pe care ii iubeste, incapabila de relationare; se intalneste cu propriii demoni interiori, cu umbra sa. Niger in limba latina inseamna negru, intunecat."

Din inima, ajutor pentru inima Ilincai

„Așteptăm un copil!“ – iată vestea minunată pe care viitorii părinți o dau cu mândrie rudelor, prietenilor și colegilor de serviciu și toți cei informați se bucură, alături de vestitori și urează în principal sănătate bebelușului.

Unii dintre părinți, din păcate, află ce se ascunde în spatele convenționalei urări, când bebe nu se naște chiar sănătos. E un start pe care nu-l dorești nici pentru copiii tăi, dar nici pentru alt copil vreodată.

Cristi Niculescu, redactor la Burda România, trăiește în aceste zile, alături de soția sa, drama de a avea un bebeluș cu probleme de sănătate.

Tetralogie Fallot. Dincolo de cruzimea diagnosticului, există speranță însă. Operația pe cord deschis a unui bebe de 2 săptămâni se poate face în Germania, de către un medic român. Pentru că e vorba de patru defecte congenitale, iar riscul anestezic este mare, corecția se va face în mai mulți pași. Cristi, soția sa, famila, prietenii și colegii, medicii de la spitalul Marie Curie s-au mobilizat și luptă pentru Ilinca din tot sufletul.

Ajutorul dvs., cât de mare, cât de mic, poate salva un copil. Mulțumim!

CONT: BRD – sucursala UNIREA:

LEI: RO62BRDE441SV49092044410

EURO: RO54BRDE441SV49092204410

Titular cont: SIMONA MARIANA NICULESCU

Doneaza pentru copii bolnavi de leucemie

Programul Conferintei de Hipnoza 2011

A IV-a Conferinţă Internaţională a Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică,
Relaxare şi Terapie Ericksoniană
- Al doilea anunţ -
ARHTE anunţă participarea, în cadrul Conferinţei Internaţionale „Integrare şi diversitate în hipnopsihoterapia ericksoniană” ce se va desfăşura la Iaşi în zilele de 5-7 mai 2011, la motel Bucium, a următorilor invitaţi:
Peter Hawkins (Anglia) - Director fondator şi în prezent preşedinte al European Institute of Integrative Psychotherapy.
Adresa web: www.europeanschoolofpsychotherapy.com/ESIP/Peter_J_Hawkins.html
Antonio Capafons (Spania) - Profesor la Universitatea din Valencia. Specialist în psihologie clinică. Autor al mai multor cărţi de hipnoză clinică. Premiat de APA.
Adresa web: www.uv.es/~capafons
Shaun Brookhouse (Anglia) - Director al Brookhouse Hypnotherapy Ltd. Director alNational College of Hypnosis and Psychotherapy şi al UK Academy of Therapeutic Arts and Sciences.
Adresa web: www.shaunbrookhouse.org
PROGRAMUL CONFERINŢEI
JOI
12:00-15:00 Primirea participanţilor
13:00-15:00 Masa de prânz
13:30-14:30 Şedinţa Comitetului Director
15:00-17:00 Workshop (Sala 1) - Antonio Capafons: „Modelul Valencia pentru hipnoza în stare de veghe” / Workshop (Sala 2)
17:00-17:30 Pauză de cafea
17:30-19:00 Deschiderea lucrărilor conferinţei
VINERI
09:00-10:45 Workshop (Sala 1)/ Workshop (Sala 2) / Lucrări
10:45-11:15 Pauză de cafea
11:15-13:00 Workshop (Sala 1) – Shaun Brookhouse: „Valoarea metaforei în practica hipnopsihoterapeutică” / Workshop (Sala 2) / Postere
13:00-15:00 Masa de prânz
15:00-16:45 Workshop (Sala 1) / Workshop (Sala 2) / Prezentări de caz
16:45-17:15 Pauză de cafea
17:15-19:00 Workshop (Sala 1) – Peter Hawkins: „Este transa elefantul din încăpere?” / Workshop (Sala 2) / Lucrări
19:30 Cina festivă
SÂMBĂTĂ
09:00-10:30 Lucrări (Sala 1) / Prezentări de caz (Sala 2)
10:30-11:00 Pauză de cafea
11:00-12:30 Adunarea generală / Închiderea lucrărilor
12:30-15:00 Masa de prânz
În paralel cu lucrările zilei de sâmbătă, desfăşurate la Motelul Bucium, se vor organiza:
09:00-11:00 Turul oraşului Iaşi;
09:00-19:00 Excursie în nordul Moldovei.

PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE

"... 1. Începeti prin a cumpara un jurnal frumos si intitulati-l: "Mareata si misterioasa poveste despre Mine"! Luati-va angajamentul de a-l utiliza pentru a va nota sentimentele, gândurile si ideile care apar pe masura ce faceti exercitiile planificate în aceasta carte. In acest timp, încercati sa nu corectati nimic sau sa va cenzurati; în schimb, permiteti-va sa exprimati liber orice descoperiti în mintea sau în inima voastra.
2. Alegeti-va un moment în care puteti fi singuri si asezati-va confortabil. Creati-va un loc în care sa nu fiti deranjati si tineti jurnalul în apropiere. Închideti ochii si respirati de câteva ori lent si profund, simtind ca va afundati în interiorul vostru odata cu fiecare respiratie. Relaxati-va, stati în liniste si dedicati urmatoarele câteva minute progresului spiritual si descoperirii sinelui personal. Mai respirati o data lent si profund si permiteti constiintei voastre sa se aseze încetisor în regiunea inimii. Pe masura ce respirati, simtiti ca va conectati cu fiinta launtrica - aspectul esential din voi, care v-a însotit în fiecare moment al vietii. Imaginati-va ca vizionati filmul vietii. Va vedeti pe voi însiva în ziua în care v-ati nascut; observati fetele celor care au avut grija de voi atunci când erati mic. Închipuiti-va primii ani de viata, când ati învatat sa mergeti si sa vorbiti. Reamintiti- va anii petrecuti în scoala, uitându-va la fetele si auzind vocile celor care v-au marcat - în mod pozitiv sau negativ - în timpul acestor ani de formare. Permiteti acestui film sa ruleze pe ecranul constiintei si îngaduiti-va sa simtiti si sa va reamintiti toate iubirile, pierderile, dezamagirile, provocarile si realizarile. Aveti încrederea ca tot ceea ce va vine în minte este perfect. ... Deschideti-va posibilitatii ca fiecare persoana, eveniment si incident au fost atrase în viata voastra pentru a va trezi, pe voi însiva si întelepciunea interioara. Reflectati asupra ideii ca v-ati nascut cu scopul de a aduce o contributie unica si ca fiecare experienta din viata v-a instruit pentru a va putea oferi lumii darul vostru special. Mai inspirati o data: când sunteti pregatiti, deschideti încet ochii si petreceti câteva minute scriind în jurnal despre fiecare dintre sentimentele sau gândurile descoperite în interior. ..."

Secretul umbrei - Debie Ford

Conferinţa Internaţională a Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică

A IV-a Conferinţă Internaţională a Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică,


Relaxare şi Terapie Ericksoniană

- Primul anunţ –

ARHTE anunţă organizarea Conferinţei Internaţionale „Integrare şi diversitate în hipnopsihoterapia ericksoniană” ce se va desfăşura în zilele de 5-7 mai 2011 în Iaşi, la motel Bucium.

Participarea la conferinţă va fi înregistrată de comitetul de organizare pe baza formularului de participare (descarcare) pe care vă rugăm să-l completaţi şi să-l expediaţi pe adresahipnoza_clinica@yahoo.com. sau secretariat@hipnozaclinica.ro

Înregistrarea va fi confirmată în termen de 48 ore (în cursul săptămânii). Dacă nu aţi primit confirmarea în acest interval, vă rugăm să ne contactaţi la numerele de telefon afişate:

Persoană de contact: GABRIELA GHERGHEL – secretariat ARHTE, de luni până vineri între orele 15.30-17.30; tel. 0785 081 099.

IMPORTANT:

Participanţilor la conferinţă li se vor acorda credite de la COPSI şi de la Colegiul Medicilor (mai puţin studenţilor).

mai multe detalii gasiti aici.

Nu imi inteleg propriile emotii - Alexitimia

Etimologia cuvantului alexitimie provine din grecescul a (prefix care defineste lipsa a ceva), lexis (vorbire, cuvant) si thimos (emotii) si poate fi tradus adliteram ca “ o lipsa a cuvintelor despre sentimente”. Prin definitie, alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal dar, pe langa aceste aspecte de baza alexitimia implica si pericolul incetarii perceperii senzatiilor fizice dintr-o anumita cauza emotionala, o imaginatie saraca si un stil cognitiv extern.
Inca de pe vremea lui Hipocrate, medicii considerau boala cea mai somatica (organica,corporala), ca fiind determinata, intr-un anumit procent, de cauze psihice sau avand consecinte psihice patologice, omul fiind un complex psiho-somatic, care trebuie intotdeauna tratat in totalitatea sa.

O tarsatura caracteristica a acestor persoane este dificultatea de a diferentia emotiile de senzatiile corporale, putand confunda suferinta emotionala cu durerea fizica. Ei pot afirma ca au „un gol“ in stomac, palpitatii, transpiratii si ameteli dar, de fapt nu isi dau seama ca ceea ce simt ar putea fi anxietate. Manifestarile somatice, aparute in diverse forme sunt, de fapt, manifestari emotionale pe care ei sunt incapabili sa le recunoasca. Ei exprima aceste simptome fizice si pentru ca au slabe capacitati de fantasmare. Studierea viselor accestor indivizi dovedeste o limitare a vietii. Subiectii alexitimici viseaza putin, iar continutul viselor lor este sarac, factual si realist. Imposibilitatea lor de a povesti un vis este legata de dificultatea de a vorbi despre emotiile proprii: subiectii viseaza, fara indoiala, dar nu pot verbaliza. Gandurile lor au continut pragmatic si sunt indreptate mai mult catre exterior decat spre senzatiile interioare.

Trasaturile clinice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie sentimentele — ale lor sau ale altora — si un vocabular emotional extrem de limitat. Mai mult, discern cu greu emotiile intre ele sau de senzatiile trupesti, astfel incat pot povesti ca au nervi la stomac, palpitatii, transpiratii sau ameteli — dar nu-si dau seama ca de fapt simt o stare de neliniste.

La tratamentul medicamentos organic specific maladiei se asociază în general abordarea psihoterapeutică: controlul psihiatric, medicaţia psihotropă, psihoterapia adecvată. Această abordare rămâne uneori dificilă, pentru că subiectul nu este informat să o solicite şi pentru că nu are posibilitatea să se exprime cu uşurinţă pe plan emoţional. Se încearcă restabilirea “funcţiei imaginare” şi crearea corelaţiei mentale proprii între simptomul fizic şi suferinţa afectivă, prin identificarea eficienţei medicaţiei psihotrope (tratamentul medicamentos al anxietăţii sau depresiei).

«Visul meu e să scriu cu mâna dreaptă!»

Sunt cuvintele unui copil de 10 anişori! Un băieţel care are nevoie de o mână bionică.

UN ALT COPIL ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU
Bogdan Anton, din Feteşti, s-a născut cu o malformaţie la mâna dreaptă - patru degete lipsă. Copilul are rezultate foarte bune la învăţătură, în ciuda handicapului său.

Totuşi durerea sufletească nu i-a dat pace în toţi aceşti ani. Bogdan nu îşi poate mângâia mama ca alţi copii, nu se poate juca aşa cum fac ceilalţi colegi ai săi.

"Copilul a fost consultat de profesorul Gheorghe Burnei, la spitalul Marie Curie din Capitală. Dânsul ne-a spus că unica soluţie pentru el este montarea unei proteze bionice. Numai că aceasta costă 15.000 de euro, din care am reuşit să strângem doar 2.500 de euro", spune mama băiatului.
Echipa campaniei Din inima pentru copii este in discutii cu o firma din Bucuresti, care aduce asemenea proteze in tara, pentru a gasi cea mai buna solutie pentru Bogdanel.

Sunaţi pentru donaţii!

0900.900.942- pentru 2 euro
0900.900.940-pentru 5 euro

Cont lei: RO09RNCB0286001133100003

Cont euro: RO36RNCB0286001133100002
deschise la BCR sucursala Pipera/ fundatia Adevarul/ cu mesajul donatie pentru Bogdan Anton

Întâmpinându-ţi gândurile cu înţelegere

"Un gând este inofensiv atât timp cât nu îl credem. Nu gândurile noastre, ci ataşamentul nostru faţă de gândurile noastre ne cauzează suferinţa. Ataşamentul de un gând înseamnă să credem că este real, fără a investiga. Un crez este un gând de care ne-am ataşat, deseori ani de zile.

Majoritatea oamenilor cred că sunt ceea ce gândurile lor le spun că sunt. Într-o zi am observat că nu eu respiram, eram respirată. După aceea am observat, spre uimirea mea, că nu eu gândeam, că de fapt eram gândită şi că gândirea nu este personală. Te trezeşti dimineaţa şi îţi spui: „Cred că azi nu voi gândi” ? Este prea târziu, deja gândeşti! Gândurile doar apar. Vin din nimic şi se duc în nimic, ca norii care trec pe cerul pustiu. Vin ca să treacă, nu să rămână. Nu există nici un rău în ele, până ne ataşăm de ele ca şi cum ar fi reale.

Nimeni nu a fost capabil să-şi controleze gândirea, cu toate astea, unii pot spune povestea despre cum şi-au oprit gândurile. Nu le dau drumul gândurilor mele, le primesc cu înţelegere. Atunci ele îmi dau drumul mie.

Gândurile sunt ca o briză, sau ca frunzele într-un copac, sau ca picături de ploaie care cad. Apar ca atare, iar prin investigare, putem deveni prieteni cu ele. Te-ai certa cu o picătură de ploaie? Picăturile nu sunt personale şi nici gândurile. O dată ce un concept este primit cu înţelegere, următoarea dată când apare îl vei găsi interesant. Ceea ce era un coşmar, acum este doar interesant. Următoarea dată când apare, s-ar putea să-l vezi ca amuzant. Următoarea dată s-ar putea să nici nu-l mai observi. Aceasta este puterea iubirii a ceea ce este."
 
Katie Byron - The work
multumesc Simona si multumesc celor care au postat un fragmet din iubeste ceea ce este.

Frustrarea duce la adictie

Frustrarea este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza satisfactie. Una dintre modalitatile care ne este la indemana de a ne satisface frustrarile o constituie gasirea unor substitute cat mai convenabile pentru placerile de care ne simtim privati, pentru ca nu ne putem permite dintr-un motiv sau altul, satisfacerea lor. Masura in care putem acceapta fustrarea depinde de structura personalitatii noastre dar si de experienta noastra de viata. Sursa frustrarilor se afla undeva in copilarie. Un copil care a fost privat in doze suportabile de anumite lucruri va accepta frustrarea mai usor decat unul care a primit totul, sau un copil care a fost frustrat in mod agresiv si pe o perioada lunga de timp. Gradul redus de a suporta frustrarea ne directioneaza catre dependenta de anumite lucruri care ne provoaca placere. Aceste dependente incep sa se manifeste in adolescenta, exact perioada in care tot ce zboara se mananca (nu suntem suficient de maturi si rationali ca sa facem fata sau sa intelegem ispitele). De aici se nasc adictiile. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major. Aceasta poate fi fata de anumite alimente, alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer, televizor, etc.
Aparitia si dezvoltarea adictiei poate fi favorizata uneori si de parinti. Parintii care sunt prea ocupati ca sa faca cariera, parinti excesivi, care interzic adolescentilor anumite surse de placere, de teama de a nu si le insusi, fara sa le ofere in schimb suport sau alte lucruri care sa le distraga atentia de la factorii de risc, parinti care sunt indiferenti sau au atentia indreptata in alta parte intr-o perioada in care adolescentul are nevoie de el, parinti singuri care nu au cum sa faca fata situatiei...etc.

Actul ratat

Prin act ratat ne referim la un fapt al vietii cotidiene in general lipsit de importanta care survine pe neasteptate, accidental, in comportamentul normal al unei persoane. Un act ratat se poate manifesta prin pierderea unui obiect, uitarea unui cuvant, un lapsus, rostirea gresita, lectura gresita, uitarea de nume, uitarea de intentii. Are o semnificatie psihologica, nu este intamplator, este un material de lucru in procesul psihoterapeutic. Rezulta din interferenta a doua intentii: pe de-o parte o intentie sau activitate constienta si pe de alta parte o intentie preconstienta sau chiar inconstienta. Actul ratat e o formatiune de compromis, o rezultanta care reprezinta in proportii diferite tendintele care il produc. Desi din punct de vedere al constiintei si al activitatilor constiente asemenea fenomene sunt considerate disfunctionale, din punct de vedere al inconstientului e vorba de acte reusite. Actul ratat ii arata omului, ca fiinta culturala, ca terenul pe care a construit edificiul impunator al culturii e un teren nesigur, care in anumite circumstante pune in pericol reusitele culturale.

Exemplu de acte ratate:
"intr-una din calatoriile sale Freud are o discutie cu un tovaras de compartiment destul de cultivat si acesta da un citat in limba latina. In acest citat lipsea cuvantul “aliquis” (fara lichid). Motivul: prietena lui care in moemntul respectiv avea o intarziere de menstruatie (posibila sarcina)";

"un barbat care primeste de la cumnatul sau o scrisoare in care acesta il mustra pe un ton destul de apasat “De altfel nu am nici timp si nici nu doresc sa incurajez superficialitatea si lenea ta”. A doua zi barbatul respectiv pierde stiloul pe care-l primise in dar de la acest cumnat pentru ca nu mai vroia nici o legatura cu el";

"presedintele Parlamentului din Viena la inceperea sedintei: “Declar sedinta inchisa”";

"pacienta vrand sa spuna “obstinatie” spune “obstinenta”. Asociatiile arata ca tendinta perturbatoare preconstienta consta in gandurile ei referitoare la perioada de abstinenta pe care o traversa in acel moment".

Boboteaza

Boboteaza (Iordanul), serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.

Sfantul Ioan Botezatorul - 7 ianuarie: acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.

Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

Invatatura: "Two wolves inside of each of us"

"O bătrână indianca Cheorkee îi spune nepotului său despre lupta care se dă în fiecare om. Este o bătălie între 2 lupi.
- Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
- Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă: 
- Şi cine va câştiga această bătălie?
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
- Cel pe care îl vom hrani.”

text preluat, cu multumiri :)