Majoritatea dintre noi au simtit, in momente si moduri diferite, ca sindromul Othello poate sa ne slabeasca, prin indoieli chinuitoare, increderea in propria persoana si in cei apropiati.
Daca ati fost vreodata gelos, veti constata ca aparitia sentimentului s-a produs aproximativ dupa cum scrie mai departe: o intamplare tulburatoare v-a facut sa aveti indoieli cu privire la fidelitatea partenerului de drept sau, in anumite cazuri, a celui „potential". Iata cateva exemple de asemenea intamplari:
• v-ati vazut partenerul cu o alta persoana si nu stiati de ce sunt impreuna;
• ati observat anumite schimbari la el, cum ar fi o dorinta crescuta sau scazuta fata de sex, schimbari vestimentare ori ale unor obiceiuri sau dezvoltarea subita a unor preocupari noi;
• ati depistat dovezi ale posibilei infidelitati, cum ar fi un extras de cont si factura mare la telefon;
• v-ati reamintit pe neasteptate de relatia anterioara a partenerului sau poate ca si-a facut iarasi aparitia fostul ori fosta;
In aceasta faza, unii dintre noi sunt mai predispusi la gelozie, iar anumiti oameni ajung sa fie gelosi pe partenerii lor din motive neintemeiate sau, in cazuri extreme, fara niciun motiv; altii au un „prag" al geloziei foarte ridicat si nesimtindu-se, in general, amenintati de nimic, ei sunt fericiti daca partenerii isi petrec timp cu alte persoane care ar putea sa le devina concurenti; oamenii au diverse motive pentru care se simt „amenintati" sexual in cadrul relatiilor;
Sunteti ingrijorat si va faceti tot felul de ganduri cu privire la fidelitatea sau la infidelitatea partenerului. Gandurile dumneavoastra pot sa vizeze:
• fantezii in care partenerul face dragoste cu alta persoana;
• teama de a fi perceput drept ridicol sau „incornorat" de cei care va cunosc si care stiu ceea ce dumneavoastra nu stiti: faptul ca partenerul va insala;
• fantezii in care dati la iveala infidelitatea partenerului in prezenta altor oameni, precum prietenii, parintii sau copiii;
• tot felul de scenarii nascute din dorinta de razbunare, in care va imaginati ca aveti si dumneavoastra o aventura, intorcandu-va la fostul/fosta sau tacand, pur si simplu, sex cu cine se nimereste; e posibil chiar sa puneti in practica unele dintre aceste scenarii;
• daca sunteti tata, va faceti griji ca micutii dumneavoastra vor creste alaturi de un alt barbat, pe post de tata;
• va inchipuiti ca, ingrijindu-va mai mult si acordand o atentie deosebita garderobei, coafurii etc, o sa-l faceti pe celalalt sa inceteze cu „aventurile" si sa se dedice exclusiv relatiei dumneavoastra de cuplu;
• asemenea lui Othello, repulsia sau ura dumneavoastra fata de partener e intensificata de iubirea pentru el pe care o mai simtiti inca in adancul fiintei;
• fantezii virulente cu raul pe care o sa i-l faceti partenerului sau amantei sale secrete, propriei persoane sau celor din jur, care au calitatea de martori, precum familia partenerului, propriii copii etc;
Schimbari si reactii fiziologice identice cu cele pe care le-ati fi avut, daca evenimentele inchipuite ar fi fost intocmai. Aici intra starea de anxietate si manifestarile ei fiziologice: cresterea pulsului, a tensiunii arteriale si a nivelului de adrenalina. Adesea, intensitatea fanteziilor asociate cu sindromul Othello e atat de mare, incat concureaza cu intensitatea reactiilor la probleme reale, cum este atacul fizic. ...
Acuzatiile si invinuirea
E preferabil si chiar firesc sa incercati sa evitati acuzatiile in aceasta etapa. Ambele parti, chiar si persoana infidela (daca se pune problema infidelitatii efective), simt nevoia sa dea vina pe celalalt pentru iminenta dezbinare a cuplului, incercand sa se disculpe.
S-ar putea sa se iste discutii aprinse, chiar si in relatiile in care acestea n-au existat in trecut. Invinuirile sunt emise prin schimburi de replici ce se aseamana cu o batalie medievala in care sunt folosite catapulte pentru a da cu pietroaie in fortele armate. Intentia este aceea de a-i face cat mai mult rau celeilalte parti. In astfel de momente, rostim lucruri precum:
• „Sunt ani de zile de cand te-ai detasat de relatia noastra! Eu sunt cel/cea care a incercat s-o tina pe linia de plutire."
• „Ai fost un sot jalnic! Nu inteleg de ce-am pierdut atatia ani cu relatia noastra!"
Cand terminam cu acuzatiile, recurgem la amenintari... si cooptam, desigur, un avocat dur care va purta un adevarat razboi in urma caruia celalalt va ramane fara niciun ban sau fara posibilitatea de a-si vedea copiii etc.
Cum reproducem scenariul piesei Othello
In aceasta perioada critica, majoritatea oamenilor incearca sa se autoconvinga ca au fost nedreptatiti in relatie si ca dorinta lor de a incheia relatia si de a-si vedea mai departe de viata e perfect justificata. Uneori, partenerii simt, pur si simplu, nevoia sa creeze un scenariu pe care sa-l invoce pentru a le explica altor oameni ce anume nu a functionat in relatia lor.
Daca aveti prieteni care au iesit din relatii, ati auzit, cu siguranta, afirmatia „nevoile mele nu sunt satisfacute", specifica acestei perioade critice. V-au ajuns, poate, la urechi si motivele pentru care s-au simtit indreptatiti sa-si paraseasca partenerul. Se spune ca unii oameni isi acuza partenerii tocmai de ceea ce au ei de gand sa faca: sa aiba o aventura. Altii le zic ca nu sunt parinti buni sau ca nu sunt de incredere in privinta banilor. Si lista poate continua.
Uneori nemultumirile sunt, toate, justificate. In definitiv, niciun partener nu este perfect! Si totusi, este adevarat ca, atunci cand ne pregatim sa iesim dintr-o relatie, defectele si greselile partenerilor, pe care inainte le-am acceptat cu bunavointa, devin, acum, o sursa inepuizabila de inspiratie pentru scenariile pe care le invocam in scopul de a ne justifica dorinta de separare. ..
AVENTURA CA RITUAL DE DISPARITIE
Atat barbatii, cat si femeile recurg la aventuri pentru a incheia o relatie. Initiind o aventura sau dandu-i partenerului de inteles ca au o alta relatie, acestia dobadesc libertatea de a iesi din relatie si de a-si gasi noi parteneri sexuali, pentru ca bunavointa si increderea au disparut! ...
CAND INCREDEREA DIN CUPLU LIPSESTE
Desi traiesc impreuna, unii oameni sunt straini de anumite detalii din viata lor. Un barbat care a apelat Ia autorul Ken Ruge pentru consiliere nu stia nici macar numele pisicii pe care o avea acasa, desi el si partenera lui o aveau de cinci ani de zile. Un alt barbat efectiv nu stia ce tacea sotia lui la serviciu. Ea se ducea si se intorcea de la munca, dar cei doi nu vorbeau niciodata despre ce facea ea acolo.
Deloc surprinzator ca aceste cupluri aveau probleme. Familiaritatea este absolut fundamentala pentru increderea dintre parteneri. Adesea, aspectele pe care nu le cunoastem dau la iveala probleme la care nu ne asteptam.
Intr-o relatie de dragoste, increderea inseamna ca va puteti baza pe sot/sotie, pe prieten/a, pe cel drag, pe partenerul dumneavoastra.
Aveti incredere in cealalta persoana si stiti ca aceasta va va fi alaturi si ca va vrea binele. Stiti ca va avea grija de dumneavoastra. Va puteti baza pe acest lucru. Va bucurati de o relatie sau de o casnicie bazata pe incredere, asa cum ar trebui sa fie toate.
De unde vine increderea? Cum se formeaza? Aceasta nu apare din senin in momentul in care partenerii isi spun „te iubesc" isi pun verighetele pe deget, isi fac juraminte sau promit ca o sa-si fie fideli unul altuia. Oricat de frumoase ar fi povestile de dragoste, increderea se construieste in timp. Pentru ca aceasta sa infloreasca si sa se consolideze, intre cei doi parteneri trebuie sa existe un profund sentiment de familiaritate. Evident, cei doi trebuie sa aiba la fel de multa incredere unul in altul. Aceasta nu poate veni doar din partea unuia. Situatia trebuie sa fie echilibrata, altfel vor aparea probleme. ...
Sentimentul de vinovatie normal, sanatos, serveste ca mecanism intern pentru a ne mentine vietile pe drumul cel bun, sigur si lin. Dar noi stim, fireste, ca sentimentul de vinovatie nu are numai parti bune. In raport cu sindromul Othello, vinovatia are diverse moduri de manifestare:
• putem sa proiectam sentimentul de vinovatie asupra partenerilor nostri. Proiectarea este tendinta de a asocia sau a atribui lumii exterioare ceea ce se intampla in mintile si in sufletul nostru. Sfarsim prin a-i invinovati pe parteneri pentru ganduri sau fantezii care sunt, de fapt, doar ale noastre. Cateodata, proiectarea este atat de intensa, incat totul la partenerii nostri ni se pare, practic, de condamnat. Ajungem sa gandim in felul urmator: „Eu sunt cel bun si cel nevinovat in aceasta relatie!" sau: „Eu sunt foarte bun, iar partenerul meu este foarte rau!" Cand perceptia noastra asupra realitatii este atat de distorsionata, ne serveste ca „strategie de iesire" din relatie. Cel care-si proiecteaza vinovatia creeaza un scenariu negativ la adresa partenerului, cu scopul de a-l invoca drept scuza pentru incheierea relatiei. Proiectarea nu este mereu foarte grava sau dramatica. Deseori, aceasta cunoaste manifestari simple, precum faptul de a spune: „Cred ca esti suparat", cand, de fapt, ambii parteneri sunt suparati, sau: „Simt ca te plictisesti alaturi de mine", cand, de fapt, amandoi se plictisesc. Sau chiar: „Nu-ti mai doresti sa faci dragoste cu mine", cand ambii parteneri si-au pierdut acest interes.
... Ne simtim prea vinovati sa recunoastem (chiar si fata de noi insine) ca suntem plictisiti, ca vrem sa avem relatii sexuale cu altcineva sau ca avem ganduri care nu se potrivesc cu standardele noastre de viata. Pentru a ne proteja de sentimentul de vinovatie, alegem sa-l directionam spre partenerii nostri, fapt ce poate avea consecinte dezastruoase. Aceasta tendinta este mai des intalnita la oamenii educati dupa sisteme religioase moralizatoare si foarte rigide sau dupa norme ce condamna toate pornirile erotice, pe motiv ca sunt pacatoase si inacceptabile.
• ne suprimam sau ne reprimam dorintele inacceptabile. Suprimarea apare atunci cand ne luptam cu dorinte sau nevoi care ni se par atat de inacceptabile, incat, simtindu-ne vinovati, incercam sa le ascundem sau sa le negam. Drept consecinta, tensiunea din vietile noastre poate deveni insuportabila. Cel mai comun exemplu in acest sens transpare din relatarile despre recunoasterea orientarii homosexuale la persoanele pentru care homosexualitatea intra in conflict cu convingerile lor religioase sau cu „principiile morale" impuse de familiile sau comunitatile in care traiesc. Pentru astfel de oameni, faptul de a-si recunoaste orientarea sexuala este foarte dureros si traumatizant. Si dezvaluirea altor dorinte reprimate este, deseori, aproape la fel de dureroasa, in unele cazuri, acest lucru nici nu poate fi realizat. Pentru unii dintre noi e de neconceput sa recunoasca in fata partenerilor ca sunt atrasi sexual de alti indivizi decat cei cu care au o relatie. Multi gasesc ca este mai usor sa amane discutiile de acest gen. Uneori le amana la nesfarsit. Prefera sa evite conflictul decat sa dezvaluie problema, chit ca acest lucru inseamna sa traiasca ani de zile nefericiti. ...
Sa ai un ego centrat pe observatie inseamna, in principiu, sa stii sa te analizezi bine.
Sa ai un ego centrat pe observatie inseamna sa ai capacitatea de a te analiza si de a constata, in mod calm, ce faci in toate ariile vietii tale. Efortul e mare, dar poate fi simplificat prin tinerea unui jurnal sau discutand cu partenerul despre ceea ce simtiti, ce faceti, ce se intampla in sufletul dumneavoastra ori impartasindu-i visurile pe care le aveti.
Un alt ajutor in formarea unui ego centrat pe observatie este sa va creati obiceiul de a raspunde in loc de a reactiona. („Raspunde, nu reactiona" spune o zicala budista.) Adesea, cand cineva ne provoaca, avem tendinta sa reactionam la fel sau sa fim defensivi.
„Raspunde, nu reactiona" ne indeamna sa nu ne pripim, sa ne gandim la cele intamplate si sa raspundem corespunzator: de obicei, prin compasiune si o doza de autocontrol adecvate situatiei. Acest lucru e similar cu solertia lui Toma din Aquino, care inseamna sa iei rapid decizia corecta, intr-un mod intelept si tinand cont de starea de fapt a lucrurilor. ...
... conditia unei vieti moderate: fiti calm!
A va pastra calmul in interactiunile cu partenerii va ajuta sa spuneti ce trebuie atunci cand trebuie sau sa vedeti lucrurile asa cum sunt, in loc sa reactionati in baza unor automatisme care sunt deseori defensive sau critice. Calmul ne face sa ajungem la un raspuns bun cu privire la ce se intampla in vietile noastre. Pastrarea cumpatului e oportuna in oricare dintre urmatoarele situatii si chiar mai mult:
• cand partenerul va critica, respirati adanc si calmati-va inainte de a raspunde;
• cand faceti eforturi sa va amintiti sau sa spuneti adevarul; toti stim ca e greu sa facem acest lucru atunci cand ne confruntam cu evenimente, acuzatii sau lucruri neplacute;
• inainte sa faceti un lucru ce va avea un impact major asupra relatiei dumneavoastra (a-i cere partenerului sa luati o pauza, a incheia o relatie, a incepe o relatie noua sau chiar a avea o aventura), acordati-va o zi sau macar o dupa-amiaza pentru a va limpezi gandurile si a analiza consecintele cu calm si calculat;
• cand sunteti tentat sa va criticati partenerul, domoliti-va si nu spuneti ceva neplacut; invingandu-va dorinta de a ataca sau critica, castigati timp si reusiti sa constientizati situatia, putand ulterior sa actionati in moduri mai bune si mai conforme cu realitatea relatiei.
Traim vremuri comode... ... Daca vrem sa ducem o viata moderata, pe de alta parte, trebuie sa incepem din vreme, sa avem timp sa facem toate eforturile necesare pentru o existenta mai buna, bazata pe intelegerea deplina a lumii noastre sufletesti si a celei inconjuratoare."
Fragmente din cartea "Sindromul Othelo" de Kenneth C. Ruge, Barry Lenson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu