Frustrarea este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza satisfactie. Una dintre modalitatile care ne este la indemana de a ne satisface frustrarile o constituie gasirea unor substitute cat mai convenabile pentru placerile de care ne simtim privati, pentru ca nu ne putem permite dintr-un motiv sau altul, satisfacerea lor. Masura in care putem acceapta fustrarea depinde de structura personalitatii noastre dar si de experienta noastra de viata. Sursa frustrarilor se afla undeva in copilarie. Un copil care a fost privat in doze suportabile de anumite lucruri va accepta frustrarea mai usor decat unul care a primit totul, sau un copil care a fost frustrat in mod agresiv si pe o perioada lunga de timp. Gradul redus de a suporta frustrarea ne directioneaza catre dependenta de anumite lucruri care ne provoaca placere. Aceste dependente incep sa se manifeste in adolescenta, exact perioada in care tot ce zboara se mananca (nu suntem suficient de maturi si rationali ca sa facem fata sau sa intelegem ispitele). De aici se nasc adictiile. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major. Aceasta poate fi fata de anumite alimente, alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer, televizor, etc.
Aparitia si dezvoltarea adictiei poate fi favorizata uneori si de parinti. Parintii care sunt prea ocupati ca sa faca cariera, parinti excesivi, care interzic adolescentilor anumite surse de placere, de teama de a nu si le insusi, fara sa le ofere in schimb suport sau alte lucruri care sa le distraga atentia de la factorii de risc, parinti care sunt indiferenti sau au atentia indreptata in alta parte intr-o perioada in care adolescentul are nevoie de el, parinti singuri care nu au cum sa faca fata situatiei...etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu