Povestea gradinarului

In fiecare dintre noi exista forte ale iubirii si forte destructive. Este foarte important sa ajutam fortele iubirii, nu doar sa le gasim locul, ci si sa le implinim in fiecare moment din viata noastra.

Putini oameni stiu faptul ca, in tarile in care incepe un razboi, o perioada de foamete sau se intampla o catastrofa, in care se desfasoara evenimente ingrozitoare care agreseaza, ranesc, schimba viata a mii, a sute de mii de oameni, exista femei, barbati si copii care se trezesc la lupta si care devin astfel gradinarii iubirii. Nu stiu exact cum se intampla acest lucru, insa asa este, in momentele de criza apar acesti gradinari ai iubirii.
Pentru ca, de fiecare data cand se raspandeste raul, iar suferinta creste, saracia si nedreptatea se extind, iubirea este de asemenea in suferinta si in pericol sa dispara pentru totdeauna. in astfel de perioade de razboi, de violenta iubirea este cea mai respinsa, uitata, calcata in picioare, atunci pare cel mai greu sa schimbi cursul isto­riei, sa modifici cursul evenimentelor. in acele momente cand hao­sul se dezlantuie, ratiunea oamenilor este purtata intr-o tornada de nebunie oarba care distruge totul in calea ei, atat in exterior, cat si in interiorul fiecaruia. Mai mult, de cateva decenii incoace, omul s-a hotarat sa agreseze si planeta pe care locuieste, cea care 1-a prim­it cu mult timp in urma, construind printre altele, orase imense care indeparteaza si mai mult natura, acoperind cu beton coastele marilor si ale oceanelor, construind cladiri si locuri de parcare, poluand apele, transformand muntii si insulele in centre de distractii zgomo­toase si oribile.
Cu siguranta ca va intrebati: "dar ce vor face acesti gradinari ai iubirii? Ce pot ei sa schimbe?"
O sa va povestesc povestea unuia dintre ei.
Acel om, care in prima parte a vietii lui nu fusese preocupat de dezordinea care acapara lumea si care era transmisa mereu la tele­vizor si in ziare, s-a trezit intr-o dimineata cu sentimentul ca trebuia sa faca ceva. Ce sa faca? Nu stia inca despre ce era vorba. insa, undeva in interiorul lui se declansase un semnal, o chemare care il facea sa inteleaga ca trebuia sa adauge ceva in viata lui. Acest sen­timent ca trebuia sa faca ceva urgent, s-a amplificat atunci cand a vazut, intr-o dimineata, in timp ce isi lua ziarul, faptul ca cei patru plopi frumosi si vechi din satul lui, au fost taiati, iar a doua zi de dimineata niste buldozere imense curatau deja drumul, scoteau radacinile copacilor si, opt zile mai tarziu, intreg locul era acoperit cu o smoala neagra, intinsa, apoi cu asfali marcat de linii albe care delimitau locurile de parcare. in urma acelei descoperiri, s-a hotarat sa planteze patru pomi, intr-un colt de pamant ramas liber, nu foarte departe de casa lui si apoi a mai plantat unul langa cei patru. Timp de luni de zile, in timp ce ii uda, isi imagina ca va face ceva in viata lui, un gest, o actiune, un comportament plin de iubire, de tandrete sau de bunavointa, de fiecare data cand va afla ca s-a comis un abuz, o nedreptate, o violenta, indreptata impotriva oricarei forme de viata.
Inca de a doua zi, angajamentul lui a fost pus la incercare. Foarte aproape de el, in orasul vecin, o doamna in varsta fusese agresata de catre un necunoscut. De indata ce a aflat, s-a hotarat sa mearga sa o vada pe acea femeie, sa o asculte si apoi sa ii ofere o carte, daca ea ii va spune ca ii plac mult cartile.
Astfel, in fiecare zi se ivea ceva de facut, o noua misiune pentru el, un act pentru a contracara excesele si ratacirile omenirii: de exemplu, sa prepare o cina pentru un barbat care tocmai isi pierduse sotia, sa scrie o scrisoare unui critic care a desfiintat nu doar cartea unui tanar debutant, ci si persoana acestuia, defaimandu-1 in public, sa participe la un mars impotriva deversarii deseurilor toxice...
O sa imi spuneti probabil ca genul acesta de actiuni - a planta pomi, a oferi o carte, a pregati o farfurie de supa - nu reprezinta neaparat un act de iubire. O sa spuneti ca este usor, sa fii indignat, sa te revolti, sa te manifesti pentru a aduce mai multa iubire pe lume. Aveti dreptate, pentru ca nu va povestesc acum decat inceputul unei aventuri, inceputul unui proces al gasirii iubirii. Exista o mare vari­etate de seminte, care pot, daca le lasam sa incolteasca, sa devina premisele unei iubiri universale. O iubire care depaseste individualitatile, personalul si intimitatea, iubirea pe care o putem simti fata de o persoana anume, pentru a ne deschide generos in fata celorlalti si uneori in fata intregii umanitati.
Astfel, incercand sa presare in jurul lui cateva seminte de bunavointa, de respect, de solidaritate, de atentie, de bunatate, de zambete, cel care avea sa devina un gradinar al iubirii, prepara ast­fel terenul. Stia ca trebuie sa stropeasca pamantul, sa-1 pliveasca, sa-1 ingrijeasca, pentru ca mica samanta, la inceput atat de fragila, sa poata incolti, sa creasca, sa infloreasca, pentru a face apoi la randul ei alte seminte, apoi pentru a se raspandi si a insenina inimile celor care dintr-o data se simteau atinsi, transformati, transportati, avand unii dintre ei dorinta de a deveni la randul lor, gradinari ai iubirii.
Pot sa imi imaginez ca unii dintre voi, citind aceste randuri, vor simti ca pot deveni si ei gradinari ai iubirii si ca pot, inca incepand de astazi sa planteze o samanta de tandrete, de atentie sau de bunatate la cei din jurul lor.

"Povestea gradinarului iubirii" - dupa Jacques Salome