Iubirea disperata

   "TRĂIA ODATĂ o fată singuratică ce căuta cu disperare iubirea. Într-o zi, pe când se plimba prin pădure, ea a găsit două păsărele cântătoare. Ea le-a luat acasă şi le-a pus pe amândouă într-o colivie.
   Fata Ie-a dat mâncare şi în foarte scurt timp păsările au început să crească în puteri.
   În fiecare dimineaţă ele o trezeau şi o salutau cu un cântec minunat. Fata simţea o iubire profundă pentru aceste păsări. Ei îi plăceau atât de mult cântecele păsărelelor încât şi-ar fi dorit ca melodiile acestora săi dureze o veşnicie.
   Într-o zi, fata a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă. Pasărea cea mai mare şi mai puternică dintre ele, a ieşit atunci din colivie şi şi-a luat zborul.
   Fata a urmărit-o în timp ce pasărea se rotea în aer în jurul ei. Fetei îi era frică că pasărea avea să plece şi să nu se mai întoarcă. Astfel că, în momentul în care pasărea se apropie de ea, fata o prinse brusc şi cu sălbăticie din zbor. A apucat-o bine şi a ţinut-o apoi strâns în mâini preţ de câteva secunde.
   Inima ei bătând cu putere, se bucura acum de succesul pe care îl repurtase.
   Imediat însă, o idee îi încolţi în minte. Simţea că pasărea pe care o ţinea strâns în mâinile ei nu mai opunea rezistenţă şi nu se mai mişca... şi i-a fost frică de un gând. Fata a deschis atunci mâna, uitându-se cu spaimă şi înfrigurare la pasăre. Pasărea moartă îi adeverise dândul. Apucarea bruscă, cauzată de iubirea ei disperată o omorâse.
   Fata a rămas paralizată de durere şi de remuşcări la ceea ce făcuse ea cu mâinile ei. Câteva momente mai târziu, ea a observat cealaltă pasăre, ieşind şi ea afară pe uşa coliviei.  A văzut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru şi liber. Fata a luat pasărea în ambele mâini şi a ridicat-o apoi încet deasupra capului. Pasărea şi-a luat zborul. S-a învârtit odată, de două ori, de trei ori... Fata a privit cu încântare bucuria păsării aflată în libertate. Inima ei nu se mai gândea la pierdere. Ea vroia ca pasărea ei să fie fericită. Dintr-o dată, pasărea zbură mai aproape şi mai aproape şi până la urmă se aşeză pe umărul fetei. Aici începu să cânte cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodată fata.


 Cei 4 ÎNŢELEPŢI DIVINI au adăugat Ia povestirea de mai sus următoarele sfaturi:
   1. Îngerul Vasile de la Răsărit a zis:
   "Cea mai rapidă cale de a pierde dragostea cuiva  este aceea de a o ţine prea strâns! Cea mai bună modalitate de a o păstra este de a-i da aripi!"
   2. Îngerul Sebastian de la Apus a zis:
   "Când greşiţi ceva ori pierdeţi ceva... nu pierdeţi şi  lecţia pe care o puteţi învăţa atunci!"
   3. Îngerul David de la Miază-zi a zis:
   Nu Luaţi ceea ce vi se dă. Luaţi numai ceea a meritaţi."
   4. Îngerul Daniel de la Miază-noapte a zis:
   "Când daţi... - primiţi. Aşa că e mai bine să daţi şi să uitaţi... şi să primiţi şi să nu uitaţi niciodată! Până la urmă voi primiţi exact ceea ce daţi!" "

Povestea numarul 48 din Cartea cărţilor de înţelepciune - sectiunea intai, cartea a doua

de Iordache Bota