M-am amuzat usor dar m-a si intristat intr-o anumita masura, pentru ca oamenii, in 2012 se sperie de hipnoza clinica. Nu pentru ca ar fi ceva de speriat in asta ci pentru ca nu este un fenomen cunoscut,explicat, dezbatut. Au fost prezentate la televizor tot felul de emisiuni legate de hipnoza demonstrativa care i-a ajutat sa capete conceptii gresite despre aceasta tehnica care pe mine si clientii mei ne ajuta atat de mult in evolutia demersului psihoterapeutic.
O intamplare intamplatoare, face ca o prietena, medic cu competente de psihotrapeut ericksonian sa sustina pe site-ul Romania Libera un interviu de prezentare a psihoterapiei Ericksoniene si Hipnozei clinice, lucru care mi-a mai inlaturat din tristete, pentru ca aceasta postare, interviul Cristei si cate articole de informare mai sunt pe net despre aceasta abordare, sa ajute cu macar o parte din informatie, pe cei care au curiozitatea sa inteleaga cu ce se mananca hipnoza clinica de fapt si de drept.
Am sa incep prin a face o scurta trecere in revista a evolutiei hipnozei.
Este practicata inca din antichitate de preoti si vrajitori care o foloseau prin incantatii cu scopul vindecarii.
Franz Anton Mesmer, doctor de profesie, a vazut un vanzator ambulant care adormea oameni cu ajutorul unui magnet. De aici, nenea doctorul a dezvoltat o tehnica inedita de inducere a transei. A construit bazine in care a introdus tije metalice umplute cu pilitura de fier, unde, isi invita pacientii sa isi aseze poponeturile, pe tijele de spuneam, conectati fiind la niste corzi, eu prin asta nu pot decat sa imi imaginez ca se tineau de sforile respective care presupun ca ii ajutau si la echilibru, (pentru ca terapia se practica in grup) doctorul imbracat intr-o mantie inchisa la culoare aparea intr-o lumina obscura, purtand misteros un baston de fildes cu care isi atingea pacientii. Sugestia ca vor fi vindecati era atat de puternica incat pacientii, la atingerea bastonului de fildes, intrau rapid in transa, iar efectele erau pe masura asteptarilor. Asta se intampla pe la o mie sapte sute saizeci si ceva. Din pacate fericirea nu a durat prea mult. Pentru ca si pe vremea aceea exista concurenta intre medici si invidie si pentru ca rezultatele lui erau bune si pacientii veneau la aceasta procedura atrasi ca de "magnet", rivalii au chemat o comisie de investigatie care a ajuns la concluzia ca aceasta metoda este o sarlatanie, motiv pentru care l-au pus pe fuga pe binefacatorul hipnotizator Mesmer. Parca ii si vad, pe domni, purtand rudimentarii ochelarii bifocali marca Benjamin Franklin, plimbandu-se cu mainile la spate, sceptici... stramband din nas...
Saptezeci de ani mai tarziu, James Esdaile, chirurg, foloseste hipnoza ca anestezic si descopera ca pacientii la care s-a folosit hipnoza ca anestezic dezvoltau infectii intr-un procent mult mai mic. Colegiul medicilor din India, unde doctorul scotian practica hipnoza, a respins metoda, considerand ca e greu sa isi instruiasca toti doctorii in hipnoza. Deci nici domnul Esdaile nu a avut multa putere de convingere, iar anestezia prin transa hipnotica a luat sfarsit. Dar nu pentru mult timp.
Tot in aproximativ aceeasi perioada, britanicul James Braid, fiind impresionat de Le Fontaine pe care l-a vazut facand o demonstratie de mesmerism, "construieste" o lanseta stralucitoare care ajuta la induceriea transei hipnotice, stare in care le "planteaza" pacientilor sugestii vindecatoare. El ajunge la concluzia ca obiectul stralucitor oboseste sistemul nervos si de aici introduce termenul de "somn nervos" si hipnoza (Hypnos fiind zeul somnului la greci).
Apoi, spre sfarsitul anilor 1880 psihiatrii Breuer si Freud sustin ca prin hipnoza pot fi eliminate cauzele aparente ale bolii. Breuer continua sa prectice hipnoza, in timp ce Freud se despreinde, crosetand la terapia "leacul prin vorbit" care in timp devine psihanaliza.
Hipnoza este foarte greu acceptata, insa este recunoscuta in sfarsit ca stiinta prin 1884, (se pare ca este greu acceptata si azi, mai ales in Romania, dar nu numai hipnoza clinica ci si psihoterapia) cand Bernhaim (Bernhaim si Lieubeault inovatori ai psihologiei moderne) publica cartea "Sugestia in starea hipnotica si in starea de veghe".
Prin 1915 dr Schultz introduce o noua tehnica a hipnozei pe care o denumeste antrenamentul autogen. Antrenamentul autogen este o tehnica de relaxare musculara progresiva care mai este denumita si tehnica spirituala pentru reducerea stresului.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, doctorul american Milton Erickson lanseaza teoria ca hipnoza "este starea in care intram cu totii spontan si frecvent in momentul in care ne concentram pe o actiune". Metoda doctorului Erickson este recunoscuta ca fiind cea mai creativa metoda psihoterapeutica a tuturor timpurilor. Este o metoda care se bazeaza pe "invatarea inconstienta" experientiala, iar Erickson este recunoscut ca fiind cel mai mare profesionist din lume in materie de comunicare.
Bun, am prezentat in mare cum a fost ea (puctand cateva episoade) hipnoza, "nascuta", urmeaza sa ma ocup putin de prezentarea starii de fapt.
Prin definitie Hipnoza este o stare modificata a constiintei, in cadrul careia persoana implicata se deconecteaza de stimulii externi si se orienteaza spre interior. Acest fenomen se petrece si in viata de zi cu zi, atunci cand suntem absorbiti de un eveniment, o carte, un film, o actiune...
Abordarea Ericksoniana este una indirecta si permisiva si se realizeaza prin intermediul comunicarii analogice si metaforice, are un caracter individualizat. Hipnoza este o metoda utilizata in psihoterapie si faciliteaza trairea experientiala care conduce la cresterea eficienta a interventiei psihoterapeutice.
Transa hipnotica poate fi comparata cu o visare cu ochii deschisi, persoana hipnotizata fiind constienta in permanenta. Hipnoza nu inseamna somn, dar poate fi comparata cu o stare de somnolenta. In transa hipnotica nu iti pierzi cunostinta, nu scapi controlul, nu esti pus de hipnoterapeut in situatii ridicole, nu este intruziva si nu dauneaza sanatatii. Tu esti cel detine controlul si, oricand doresti poti iesi din transa.
Transa hipnotica este "calea regala" de a ajunge la inconstient, si spun asta pentru ca aici se pot rezolva mai usor dificultatile cu care ne confruntam, deoarece el, inconstientul este detinatorul cheii sau cheilor de la usa sau usile pe care nu le putem deschide constienti. Nu este pacat sa respingem acest rasfat atat de benefic, din cauza ca ne-am creat conceptii gresite?
Pentru facilitarea transei hipnotice, psihoterapeutul incepe cu o inductie de relaxare urmata de transa in sine care este un text adaptat special in functie de personalitatea si nevoile beneficiarului, care ajuta la activarea resurselor inconstiente de vindecare a dificultatii cu care persoana se confrunta. Schimbarea terapeutica este un proces activ care se deruleaza treptat, in ritmul propriu al clientului, o schimbare mica fiind urmata de alta schimbare si tot asa pana la solutionarea/ rezolvarea dificultatii. Cand protocolul hipnotic ajunge la final, psihoterapeutul invita clientul sa iasa din transa, lucru care se realizeaza cu usurinta.
O temere pe care am intalnit-o in decursul activitatii mele este aceea de a nu mai iesi din transa. Nimeni nu a ramas blocat din transa, dar multi clienti mi-au relatat ca doresc sa ramana mai mult timp acolo, pentru ca se simt atat de bine. In cazul in care din exterior apare vre-un pericol, iesirea din transa se face spontan.
Cu alte cuvinte, hipnoza nu face decat sa ne deschida mintea, sa ne ajute sa regasim resurse adormite in colturile inconstientului.
Este folosita in intarirea stimei de sine, ajuta la rezovarea depresiei, starilor de anxietate, fobiilor, adictiilor, atacurilor de panica, ticuri, dureri de orice fel ...
Pentru orice intrebari, nelamuriri, clarificari sunt aici, iar daca doriti, atunci cand sunteti pregatiti, vocea mea va va insoti catre o transa hipnotica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu