Era odata o fetita care isi imaginase ca viata era un magazin imens, un fel de pestera a lui Ali Baba, in care se gaseau toate raspunsurile la cele mai importante nevoi.
Mai tarziu, cand a devenit o tanara fata, i-a fost foarte greu sa gaseasca un loc de munca undeva. si-ar fi dorit un loc de munca suficient e bine platit pentru a-si permite sa cumpere tot ce voia din Magazinul Vietii.
Mergea des prin Magazinul Vietii si vazuse acolo un raion:
- As dori un caiet pentru a tine un jurnal secret.
- Parfumul mamei.
- Vocea tatalui.
- Casa copilariei, cu fatada ei si cu interiorul.
- O lumina care stralucea in fata ei, intr-o zi foarte grea.
- O sticluta pentru amintiri.
- O plimbare in padure.
- Un vis frumos... in care eram campioana la schi.
Nu stia cum sa plateasca toate astea si, prin urmare, nu putea sa plateasca nici unul dintre produsele acelea fabuloase. Toate ramaneau inaccesibile.
Se simtea tot mai dezarmata!
Intr-o zi, a indraznit sa intre in magazin si a gasit, pe un raft nou:
Dorinta de a creste.
Nu avea inca destui bani pentru a cumpara acel produs sau acel articol, puteti sa-i spuneti cum doriti.
La intoarcere, in drum spre casa, evita cu grija doua drumuri:
Cel care se numea:
"Alege un loc de munca pentru a cumpara dorinta de a creste"
si celalalt, care se numea:
"Refuza munca, pentru a ramane o fetita".
A ales drumul care se numea "Paralizie", cel care ii permitea sa nu aleaga.
Totusi, se simtea prinsa intr-o capcana. Uneori isi spunea cu furie:
Pentru a alege o munca si a cumpara dorinta de a creste, ar trebui sa am deja, acea dorinta!
Se intorcea adeseori in Magazinul Vietii, pentru a privi flaconul inaccesibil care continea acea dorinta pe care nu o avea si care o atragea si... nu o atragea, in acelasi timp.
Intr-o zi, facandu-si curaj, o intreba pe vanzatoare cat costa acel flacon.
- Ah, acela, zise vanzatoarea, este un articol foarte special, nu se plateste, nu se poate achizitiona decat in schimbul a ceva. Ce esti tu pregatita sa dai in schimbul lui?
- Nimic, nu am nimic de dat in schimb, nu am primit niciodata nimic. Exista mai multe posibilitati, acest articol se poate da in schimbul renuntarii, curajului sau al increderii.
- Nu pot sa renunt la ceva ce nu am! Curajul, il folosesc pentru a spune nu, iar incredere nu am.
Vanzatoarea se gandi un pic, apoi spuse:
- Renuntarea pe care ti-o voi cere tie, "este de a renunta la convingerea ca nu ai nimic de dat".
- Am nevoie insa de aceasta convingere, nu pot renunta la ea., ma protejeaza, ma ajuta sa evit o multime de probleme.
- Gandeste-te, acesta este pretul pentru tine, dupa aceea poti sa revii. As vrea sa vorbesc cu tine despre pericolele si despre frumusetea faptului de a spune da. Noi, cei care facem negot avem timp. Fiecare are propriul sau ritm.
Si anii au trecut. Tanara fata a devenit o tanara femeie si s-a intors in Magazinul Vietii. Flaconul cu dorinta de a creste era tot acolo. De data aceasta a intampinat-o un vanzator. Acesta o intreba daca era pregatita sa plateasca pretul cel nou, pretul fiind acum:
"Sa accepti sa ai o credinta doar a ta, care sa fie personala. O credinta pe care sa se poata sprijini, pentru a-ti construi drumul ei de femeie".
Era foarte greu pentru ea, sa aiba o credinta proprie, deoarece, pana atunci, fusese inconjurata de credintele celorlalti.
Cu toate acestea, se intoarse a doua zi dimineata si ii lasa vanzatorului o credinta a sa personala.
- Stiu ca pot sa am incredere in ceea ce simt si pot indrazni sa spun nu, atunci cand ceva nu corespunde cu ceea ce simt sau ceea ce vad.
Vanzatorul ii zambi larg si ii inmana flaconul cu dorinta de a creste.
Tanara femeie a luat flaconul, l-a strans in mana si a iesit din magazin, purtand un soare stralucitor in inima ei.
Poveste terapeutica adaptata dupa "Povestea magazinului vietii" - de Jacques Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu