Vrei sa te simti mai bine?

"Mergi, ramai calm in mijlocul zgomotului si al nerabdarii si aminteste-ti de pacea care provine din liniste. Daca poti, fara sa renunti, fii in buni termeni cu toata lumea. Spune ceea ce gandesti, clar, simplu, si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe prosti si ignoranti; au si ei ceva de spus.
Evita oamenii vulgari si violenti, caci nu sunt decat neliniste pentru spirit. Cand te compari cu ceilalti poti sa devii orgolios sau acru, dar sa stii ca aici va exista intotdeauna cineva mai mare sau mai mic decat tine.
Fii mandru de ceea ce ai facut si de ceea ce vrei sa faci. Iubeste-ti meseria, chiar daca este umila. Este un bun pretios in epoca noastra nelinistita.
Fii prudent, in lumea farselor, caci ti se pot juca farse urate, dar  aceasta sa nu te faca sa devii orb. Multi oameni lupta pentru un ideal si peste tot pe pamant se moare pentru lucrul in care se crede.
Fii tu insuti, mai ales in afectele tale. Sa fugi de cinismul in dragoste, caci este un semn de seceta a inimii si de nemultumire. Iar varsta sa-ti aduca intelepciune si sa-ti dea bucuria de a avea tineri in jurul tau.
Fii puternic pentru a face fata nefericirilor din viata. Dar nu te distruge cu imaginatia ta. Multe din frici iau nastere din oboseala si singuratate.
Si, in ciuda disciplinei pe care ti-o impui, fii bun cu tine insuti. Esti un copil al universului si la fel ca si copacii si stelele, ai dreptul sa fii aici.
Chiar daca aceasta nu este clar in tine, trebuie sa fii sigur ca totul se intampla in univers cum este scris. In consecinta, fii in pace cu Dumnezeul tau, oricare ar fi imaginea ta despre el, si prin munca ta si aspiratiile tale, in mijlocul confuziei vietii, sa fii in pace cu sufletul tau.
Spune-ti ca in ciuda lucrurilor false, a ingratitudinilor si a visurilor sfaramate, lumea este totusi minunata.
Fii prudent si incearca sa fii fericit."

Poveste Tibetana

Treaba cu proiectia

"Proiectia este un fenomen fascinant, despre care cei mai multi dintre noi nu am invatat in scoala. El este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconstient, astfel incat ni se pare ca aceste caracteristici exista cu adevarat in ceilalti oameni. Cand suntem nelinistiti in privinta emotiilor noastre sau a unor parti de neacceptat din personalitatea noastra, noi atribuim aceste trasaturi obiectelor exterioare si altor oameni din cauza unui mecanism de aparare. De exemplu, cand nu avem prea multa ingaduinta fata de ceilalti, suntem dispusi sa le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferioritati. Bineinteles ca intotdeauna exista o circumstanta care faciliteaza proiectia. Anumite caracteristici imperfecte din alti oameni activeaza anumite aspecte din noi insine care cer sa li se dea atentie. Prin urmare, proiectam asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumam in ceea ce ne priveste. Noi nu vedem decat ceea ce suntem noi. Mie imi place sa ma refer la acest lucru, folosind termeni legati de electricitate. Imaginati-va ca aveti pe piept o suta de electrozi diferiti. Fiecare reprezinta o trasatura diferita. Cele pe care le recunoastem si le acceptam sunt izolate. Ele sunt sigure: nu trece electricitate prin ele. Dar cele care nu ne plac, pe care nu ni le-am asumat, nu sunt izolate. Prin urmare, atunci cand vine cineva care actioneaza in virtutea uneia dintre aceste trasaturi, acea persoana se conecteaza direct la noi. De exemplu, daca ne negam mania sau nu ne place ca o avem, vom atrage oameni furiosi in viata noastra. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie si ii vom judeca cei care sunt furiosi. intrucat ne mintim pe noi insine in privinta propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem gasi este sa le vedem in altii. Ceilalti oameni ne oglindesc emotiile si sentimentele ascunse, ceea ce ne permite sa le recunoastem si sa le recuperam. In mod instinctiv, ne dam inapoi din fata propriilor noastre proiectii negative. E mai usor sa examinam lucrurile de care suntem atrasi, decat cele care ne provoaca repulsie. Daca eu sunt insultata de aroganta ta, asta se intampla deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganta. Aceasta se refera fie la aroganta pe care o dovedesc acum in viata si nu o vad, fie la aroganta pe care neg ca as fi capabila sa o dovedesc in viitor. Daca sunt jignita de aroganta, trebuie sa privesc mai atent toate perioadele din viata mea si sa-mi pun urmatoarele intrebari: „Cand am fost aroganta in trecut? Sunt aroganta acum? As putea fi aroganta in viitor?" Bineinteles ca ar fi o aroganta din partea mea sa raspund negativ la toate aceste intrebari, fara sa ma privesc cu adevarat, sau fara sa-i intreb pe ceilalti daca m-au vazut vreodata manifestandu-mi aroganta. Pana si a judeca pe altcineva inseamna aroganta. Prin urmare, este clar ca noi toti avem capacitatea de a fi aroganti. Daca eu imi accept aroganta, nu ma va mai deranja aroganta altcuiva. O voi observa, dar nu ma va afecta. Electrodul care reprezinta aroganta va fi izolat. Comportamentul altcuiva iti produce un soc emotional, numai atunci cand te minti pe tine insuti sau urasti un anumit aspect din tine."

Fragment din cartea "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" de Debbie For

Castelul tau cate camere are?

"Cand intelegeti ca voi contineti tot ceea ce vedeti in ceilalti, intreaga voastra lume se modifica. Scopul nostru in aceasta carte este sa gasim si sa acceptam tot ceea ce iubim si tot ceea ce uram in alti oameni. Cand recuperam aceste aspecte neasumate din noi insine, deschidem usa inspre universul interior. Cand cadem la pace cu noi insine, in mod spontan cadem la pace cu lumea intreaga. O data ce acceptam faptul ca fiecare dintre noi intrupeaza toate trasaturile din univers, putem inceta de a mai pretinde ca noi nu suntem totul.
Cei mai multi dintre noi am fost invatati ca suntem diferiti de alti oameni. Unii dintre noi ne consideram a fi mai buni decat altii si multi dintre noi credem ca nu suntem cum trebuie. Vietile noastre sunt modelate in functie de aceste judecati de valoare. Aceste judecati sunt cele care ne fac sa spunem "Eu nu sunt ca tine". Daca esti alb, s-ar putea sa crezi ca esti diferit
de negri. Daca esti negru, s-ar putea sa crezi ca esti diferit de un asiatic sau un hispanic. Evreii cred ca sunt diferiti de catolici, iar conservatorii de dreapta cred ca sunt diferiti de liberalii din aripa stanga. Fiecare dintre culturile si civilizatiile noastre ne-a invatat sa credem ca suntem fundamental diferiti de ceilalti. Adoptam, de asemenea, prejudecati de la familii si prieteni.

„Esti diferit, deoarece esti gras si eu sunt slab. Eu sunt destept si tu esti prost. Eu sunt timid si tu esti curajos. Eu sunt pasnic si tu esti agresiv. Eu vorbesc tare si tu vorbesti incet." Aceste convingeri mentin iluzia ca noi suntem separati. Ele creeaza atat bariere interne, cat si externe care ne impiedica sa ne acceptam totalitatea fiintei noastre. Ele continua sa ne faca
sa aratam cu degetul spre ceilalti. Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe - si care noi sa nu fim. Daca nu am avea o anumita calitate, nu am putea-o recunoaste in altul. Daca esti inspirat de curajul altuia, aceasta este o reflectare a curajului care se afla in tine. Daca tu crezi ca cineva este egoist, poti sa fii sigur ca si tu esti in stare sa dai dovada de acelasi egoism. Desi aceste trasaturi nu sunt exprimate tot timpul, fiecare dintre
noi are capacitatea de a manifesta orice trasatura pe care o vede. Dat fiind ca suntem o parte din lumea holografica, noi suntem tot ceea ce vedem, tot ceea ce judecam, tot ceea ce admiram. Indiferent de culoarea pielii, de greutate sau de preferintele religioase, noi avem cu totii aceleasi trasaturi caracteristice universale. in aceasta privinta esentiala, toate fiintele umane sunt la fel. ...

Barbatii si femeile sunt creati egali, prin aceea ca ei impartasesc aceeasi gama completa de trasaturi umane. Cu totii avem putere, forta, creativitate si compasiune. Cu totii
avem lacomie, senzualitate, manie si slabiciune. Nu exista trasatura, calitate sau aspect pe care noi sa nu le avem. Avem din plin lumina divina, dragoste si stralucire si avem din plin - in egala masura - egoism, ascunzisuri si ostilitate. Suntem facuti ca sa continem intreaga lume inauntrul nostru; o parte din sarcina de a fi pe deplin uman este de a gasi dragoste si compasiune pentru fiecare aspect din noi insine. Asa cum este mintea umana, tot asa este si mintea cosmica. Majoritatea dintre noi traim cu o viziune ingusta a ceea ce inseamna a fi uman. Atunci cand permitem caracteristicilor noastre umane sa accepte universalitatea noastra, putem deveni cu usurinta tot ceea ce dorim. ... Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere. Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special. Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.

Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica, ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei. Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, fie ea o incapere oarecare, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune. Apoi, intr-o zi, cineva a venit la castel si v-a spus ca una dintre camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru. V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.  O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni
la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Incetul cu incetul, ati inchis usa dupa usa.
Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric. A inceput un ciclu. De atunci incoace, din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai
multe usi. Ati inchis usi, deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere erau prea indraznete. Ati inchis usi la camerele care erau prea conservatoare. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra. Ati inchis usi, deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea standardelor societatii sau propriului vostru ideal.
S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul parea extraordinar si luminos. Nu va mai gandeati la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie. Acum, doreati sa dispara camerele de care erati odata mandri. Incercati sa gasiti o modalitate de a scapa de aceste incaperi, dar ele faceau parte din structura castelului. Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului ati uitat complet ca ea exista. La inceput nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara - cea care iubea intregul castel.
Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta, in curand, v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici. Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel. Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii. ...:

Fragment din cartea "Partea întunecată a căutătorilor de lumină" de Debbie Ford

O poveste despre somatizare

Bolile noastre poarta un sens, chiar daca ne este greu sa il recunoastem si sa il intelegem atunci cand ne invadeaza corpul. Incercand sa gasim dincolo de cauza, sensul pe care incearca sa ni-l transmita maladiile noastre, putem elibera o mare parte din energie pentru a infrunta mai bine consecintele si distrugerile somatizarii noastre. 

Era o data o mierla, care a descoperit intr-o zi, sub aripioara ei, foarte aproape de sanul stang, o umflatura care nu era acolo cu cateva zile inainte. Si-a pipait cu grija zona aceea, pentru a simti nodul care se formase sub piele. Acea umflatura nu avea ce sa caute acolo. Era o umflatura de carne si de piele, tare, deloc dureroasa, dar foarte prezenta dintr-o data, ca si cum ar fi invadat corpul micii mierle.

Stiti probabil, ca pieptul, pentru o mierla este un loc foarte delicat, foarte sensibil, plin de emotii, deoarece este foarte aproape de inima. Este un loc foarte fragil si sensibil.

Folosim in diverse exprimari ale noastre ca "am o greutate pe imima", din foarte multe motive. Din motive cunoscute, sau necunoscute, uitate dar care sunt in continuare prezente in interiorul nostru. In cazul mierlelor, in ciuda veseliei lor aproape permanente (stiti ca ele canta tot timpul), inima poate sa pastreze dureri mai vechi, depuse cu mult timp in urma in colturile tacerii, iubiri ranite sau agresate, supuneri indelung acceptate, resentimente innecate... Pe scurt, se poate intampla, mai ales in cazul mierlelor, care totusi au o rabdare nesfarsita, ca organismul lor sa transmita un avertisment. Este ca si cum acesta le-ar zice: "Atentie, nu ma simt respectat. Bineinteles, ai facut mult sport, ai avut grija de infatisarea ta exterioara, m-ai antrenat intr-o multime de aventuri in tara in care te-ai nascut. Te-am urmat mereu, fara retinere, atunci cand ai vrut sa il insotesti pe sotul tau in calatorie de serviciu pe un alte continente, am acceptat multe sacrificii chiar daca nu ma simteam mereu ascultat si inteles! corpul ei ar fi putut sa adauge: "Mi-au placut mult sederile la soare, am purtat trei copii, am suportat o munca cat pentru trei oameni, aceea de mama, de invatatoare si de femeie. Am daruit mult, am acceptat si mai mult, iar astazi vreau sa iti transmit un mesaj: ai grija de tine, asculta-ma..."

Cred ca in acea zi, mierla a inteles mesajul transmis de corpul ei. ...

Deoarece nu este suficient sa ingrijesti simptomele unei boli sau chiar sa le faci sa dispara, poti sa incerci sa intelegi meajul transmis de corpul tau pentru a intelege sensul acelei boli. Pentru a incerca sa intelegi la ce anume vrea sa ne faca atenti acea boala, pentru a putea sa ne exprimam in cuvinte ceva ce nu s-a spus, pentru a incheia o situatie neterminata, pentru a iesi dintr-un conflict sau a repara o rana mai veche.

Astazi, fie este vorba de tara mirlelor, fie este vorba de lumea oamenilor, medincina moderna dispune de multe mijloace de a suprima diverse boli, insa mai este nevoie sa incercam sa intelegem ce anume doreste sa ne transmita acea boala??? Ce vroia sa ne spuna despre noi insine? Ceva ce de altfel stim de mult, dar fie nu vrem sa intelegem, fie nu vream sa recunoastem. Amintirea unui eveniment, a unui sentiment, un simtamant pe care il purtam de mult in noi, fara sa indraznim sa in numim sau sa ne confruntam cu el. Pentru ca cel mai greu nu este sa le spunem celorlalti ce simtitm sau ce ne preocupa, ci sa indraznim sa ne spunem acest lucru noua insine!

Adaptare dupa "Povestea micii umflaturi care nu mai voia sa ramana tacuta" de Jacques Salome

De ce alegem sa fim nefericiti?

"...  Pentru ca vrem sa fim acceptati de civilizatia noastra. Viata intr-o metropola aglomerata ne obliga sa fim politicosi, cuvant care provine din grecescul polis, oras-stat; si urbani, din latinescul urbs, adica oras. Daca vrem sa ne descurcam in oras, daca vrem sa facem ceva pentru noi, trebuie sa avem in vedere modul in care purtarea noastra afecteaza milioanele de oameni din jur. Trebuie sa ne purtam cum se cuvine si sa dobandim maniere metropolitane, pentru ca, altminteri, nu vom fi acceptati in societatea civilizata. Trebuie sa obtinem aprobarea strainilor printre care traim si sa evitam dezaprobarea lor. Simtul nostru inerent al rusinii si dorinta noastra de aprobare publica fac posibila existenta civilizatiei. Noi internalizam privirea scrutatoare a celorlalti si acest spectator launtric devine atotputernic fata de noi. Insa Diogene arata ca sentimentul nostru de rusine a devenit atat de supra-rafinat de civilizatie, incat am ajuns niste fiinte anxioase, nevrotice, alienate, care sunt ingrozite sa nu faca celorlalti o proasta impresie. Ne cheltuim toata energia incercand sa fim pe plac unor straini, purtand o masca bine intinsa de civilitate, in timp ce ne ascundem de privirea celorlalti tot ce ar putea sa para grosolan, brutal sau primitiv. Aceasta teroare de a nu face o proasta impresie este cauza multora dintre insatisfactiile noastre civilizate. Diogene a abandonat acest sistem de valori si a decis, in schimb, sa „traiasca conform naturii". Daca un comportament este natural, de ce trebuie sa ne fie rusine de el? De ce sa-l tinem ascuns de opinia publica? Cinicii darama zidul dintre sinele public si cel privat si pe cel dintre moralitatea publica si cea privata. ...

Modul de viata cinic presupune un soi de desensibilizare fata de ridicolul si dezaprobarea publica. Ne pasa mult prea mult de ceea ce gandesc altii despre noi si suntem terorizati de blamul lor. Drept rezultat, ajungem anxiosi, nefericiti si prinsi in capcana unei vieti inautentice. Asa ca trebuie sa ne proclamam independenta, refuzand sa ne ascundem comportamentul natural, si sa ne antrenam sa nu ne pese daca ceilalti rad de noi si ne batjocoresc. Trebuie sa atacam cenzura noastra interioara, sa ucidem politistul din capul nostru. Valorile civilizatiei au deturnat simtul nostru natural al rusinii, asa ca trebuie sa ne reprogramam, astfel incat sa ne fie rusine de actele care sunt intr-adevar rusinoase, in timp ce nu ne rusinam deloc de actele naturale. ..."
Fragment din cartea "Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase" de Jules Evans