sâmbătă, 25 februarie 2012

Povestea iubirii care se ratacise in lumea oamenilor

Chiar si daca nu este iubita, iubirea ne poate iubi!


Nu stiu de unde vin iubirile. Iubirile acelea noi, care se nasc in noi, intr-o zi din viata noastra, ne umplu de lumina, uneori raman in noi pentru mult timp, alteori sunt doar trecatoare...
Acele iubiri neasteptate, care ne implinesc, ne fac sa crestem sau ne intristeaza... Nu stim de unde vin, cum ne-au ales, cum au aparut in calea noastra.
Eu cred ca exista undeva in univers, un loc in care se aduna toate aceste iubiri si unde isi pot impartasi uimirea, bucuria, surpriza sau disperarea, un fel de insula in care se pot regenera dupa tot ceea ce au avut de patimit pe pamant.

Era odata o iubire care uneori isi pierdea speranta, dar totusi nu se descuraja niciodata. Iubea barbatii si femeile de pe planeta aceea ciudata in care razboaiele, violenta, nefericirea si nedreptatea faceau mii de pagube, de generatii intregi.
Simtea ca exista si altceva, in spatele acelei aparente fara speranta. Deoarece intalnea si forme ale frumusetii, ale creativitatii, ale tandretei sau ale compasiunii anumitor oameni, in relatii privilegiate si, foarte rar, o relatie de iubire reciproca.
O uimea credinta acelor oameni, le admira curajul, entuziasmul si capacitatea lor extraordinara de a se reface, de a spera, de a iubi neconditionat, cu pasiune si uneori chiar pentru timp indelungat.
Dar, trebuie sa va spun, iubirea aceea nu avusese parte decat de nefericire in intalnirile sale cu oamenii.

Se numea Vindi, un nume destul de des intalnit in cazul iubirilor.
Inca din timpul tineretii sale, de la primele aventuri terestre, traise lucruri ingrozitoare. Vindi venise sa stea, cu inocenta, in inima unui tanar pe care o aprinsese pentru o tanara fata de aceeasi varsta. Insa tanara era deja indragostita de altcineva.
Baiatul indragostit, incurajat de Vindi incerca sa o convinga ca nimeni pe lume nu o mai iubea ca el. Se agatase de ea, o hartuia cu declaratiile lui, ii scria luni de zile cuvinte pline de pasiune, cauta mereu sa fie in preajma ei, facand-o sa se simta stinghera cu cererile lui insistente. Pana la urma, i-o prezentase pe Vindi, iubirea lui, ca pe un produs de cea mai buna calitate!

Probabil ghiciti ce a urmat, un adevarat infern! Vindi credea ca innebuneste, se zbatea in inima acelui baiat, incerca sa iasa, sa se intoarca in tara copilariei ei, pentru a cere sfatul altor iubiri. Pentru a sti cum se decurcau ele. Ar fi vrut sa o invete si pe ea cineva cum sa isi faca treaba. Ce se poate face atunci cand esti in inima cuiva care iubeste pe cineva care nu ii poate primi dragostea?

Cand apoi, dupa mai multe luni de suferinta, Vindi a reusit sa se elibereze din inima acelui baiat, care o tinuse inchis, incercand sa o impuna unei fete care nu il voia, a plecat obosita, ratacita, spre tara in care se ijtalneau iubirile pentru a se reface. Acolo isi petrecea timpul ascultand alte iubiri, mai in varsta sau mai tinere decat ea. Mai ales vechile iubiri care povesteau cat de multe inimi iubitoare intalnisera pe alte planete, care le insotisera in aventuri minunate, fabuloase, insorite si luminate de dorinte reciproce, insufletite de relatii frumoase, care le purtasera in zbor spre placere si bucurie.
Vindi, incurajata, stimulata de marturiile celorlalte iubiri, s-a intors plina de incredere pe pamant. Dar nu o sa am niciodata destul timp pentru a va povesti cate nefericiri a intalnit in diversele ei incarnari umane. O data, din greseala a intrat intr-un barbat gelos, posesiv si furios, care nu admitea ca partenera lui sa arunce nici macar o privire altui barbat. Altadata a intrat intr-un pervers care se juca cu ea, pentru a se atasa cineva de el, apoi o respingea satisfacut. Altadata a dat peste un depresiv care voia sa capteze atentia unei femei, care la randul ei isi petrecea viata cautandu-si plina de angoase partenerii preferati. Altadata a ajuns la un om de afaceri, un specialist din lumea finantelor, acesta a inchis-o pe Vindi intr-un seif, printre bilete de banca, actiuni si aur. A avut nevoie de mai multi ani de a scapa de acolo. Cred ca acel om de afaceri a avut pana la urma un infarct.

O data, o singura data a gasit o femeie care a intalnit un barbat ce era el insusi animat de o noua iubire care tocmai ajunsese pe pamant. O iubire noua care semana mult cu ceea ce fusese Vindi in tinerete.
Atunci a descoperit Vindi pentru prima oara, ca era posibil sa existe o viata plina de iubire. Sarbatoarea corpului, armonia sufletelor, complementarierea sensibilitatilor, blandetea schimburilor, descoperirile comune, pasiunea de a trai, secretul momentelor fragile ca petalele trandafirilor. Astfel, timp de cativa ani, a reusit sa traiasca o viata plina de iubire.
Dar, stiti si voi la fel ca mine, daca uneori iubirile sunt frumoase, oamenii sunt mereu muritori... Femeia a plecat prima, lasandu-l pe iubitul ei singur. Vindi a mai ramas cativa ani in inima acelui barbat, l-a sustinut si i-a daruit multa energie. Iar apoi, cand a sosit timpul, a trebuit sa se intoarca pe planeta ei natala. Dupa o odihna bine meritata, dupa cativa ani, s-a hotarat sa se intoarca din nou pe pamant.

Acum devenise mai atenta, mai exigenta. Nu se mai oprea la primul venit, isi alegea cu grija cei pe care ii insotea in viata lor pamanteasca. Vindi avusese nevoie de mai mult timp pentru a intelege ca nu era suficent sa vina si sa se aseze in inima cuiva, mai avea nevoie ca acea persoana sa stie sa o primeasca, sa-i faca un loc doar al ei, sa o hraneasca, sa stabileasca cu ea o relatie de iubire. Mai simplu spus, Vindi a inteles faptul ca iubirile au nevoie de iubire.
Cred ca va surprinde acest lucru!
Eu insumi l-am descoperit foarte tarziu, in toamna vietii mele.
Iubirile care ne fac cadoul si vin sa se incarneze in noi au nevoie de ingrijire, de caldura, de tandrete si de o calitate indispensabila intr-o relatie de iubire: RESPECTUL.
Vin la noi, asemenea lui Vindi, cu un entuziasm incredibil, ne trezesc toate simturile, ne stimuleaza mintea, scot la suprafata tot ceea ce avem noi ma bun si sunt la originea, nu doar a celor mai opere de arta, dar si a multor actiuni necunoscute care au transformat un loc de pe pamant, au dus un vis spre culmile lui sau au innobilat pentru totdeauna existenta umana.

Seamana speranta si mai ales, acea calitate a vietii care se recunoaste la prima privire la o persoana iubita, care iubeste la randul ei: BUCURIA DE A TRAI.

Ultima oara am auzit ca Vindi a plecat din nou in tara ei natala, dar, din cate o cunosc eu nu va intarzia prea mult timp pana cand se va intoarce. Si atunci, daca unul dintre voi se simte in stare sa o primeasca, sa nu ezitati, deschideti-va inimile, intindeti-i bratele si lasati-o sa intre in viata voastra.
Este o iubire minunata, cu un curaj extraordinar, cu o rabdare nesfarsita, cu un entuziasm fara margini.

Daca veti stabili o relatie cu ea, sa-i spuneti din partea mea ca regret ca nu am stiut sa o iubesc asa cum merita, atunci cand ne-am intersectat drumurile, dar era atat de tanara, iar eu atat de nepriceput, atunci, pe vremea cand ne-am intalnit!

de Jacques Salome

2 comentarii:

  1. Frumos Katy, mi-am permis sa postez si eu aceasta poveste , pentru prietenii mei ...!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur, cu cat este citita de mai multa lume cu atat ma bine :)

    RăspundețiȘtergere