luni, 17 septembrie 2012

Ai grija la ce conflicte dai nastere in sufletul copilului!

   "Ceea ce ii transmiti copilului tau prin personalitatea ta are impact asupra viitoarei sale personalitati si asupra caracterului sau.
   Daca esti o persoana anxioasa te vei manifesta ca atare si vei crea premisele manifestarii acestei stari de fapt si in copil. Daca esti o persoana inchisa in sine si necomunicativa, gandeste-te ca asta e ceea ce ii transmiti si copilului. Acesta este modelul lui. Daca esti o persoana care nu se impacienteaza usor si nu se sperie cand apare o dificultate, daca vei manifesta o atitudine increzatoare in tine si in capacitatea ta de a gasi o solutie, copilul va observa acest lucru, il va interioriza si probabilitatea de a manifesta mai tarziu aceeasi atitudine in fata dificultatilor intalnite este foarte mare.
   Nu suntem niste copii fidele ale parintilor nostri, dar exista o parte importanta din ceea ce suntem care se datoreaza lor, sau interactiunii cu ei. Daca obisnuiesti sa umbli cu minciuna, nu te astepta ca fiul tau sa spuna adevarul.
   Daca esti o persoana cu multe vicii, gandeste-te ce impact au ele asupra copilului tau. Vezi daca te poti impaca cu ideea ca si el va avea mai tarziu aceleasi obiceiuri ca si tine. Ce ai sa simti tu ca parinte cand il vei vedea ca pierde noptile? Iti vei face griji ca nu se odihneste destul? Ca si-a transformat noaptea in zi si ziua in noapte? A, tie ti se pare firesc sa stai noptile, tu ai intotdeauna un motiv important, intotdeauna cand e vorba de actiunile tale gasesti justificari.
   Ei bine, sa stii ca nu esti singura persoana care face asta. Toata lumea o face.
   Atunci cand creezi un precedent, nu poti sa ai control asupra a ceea ce urmeaza. Si, de obicei, ceea ce urmeaza depaseste precedentul ca amploare. Daca azi ii dai cuiva un deget, e foarte probabil ca maine iti va cere toata mana. ...
Psihologic, criticandu-l pe celalalt, omul incearca sa se aseze instantaneu pe o treapta superioara acestuia. Dar o astfel de superioritate este falsa si se afla doar in mintea celui care critica. Cateodata, nici macar in mintea lui, pentru ca exista un simt care il avertizeaza ca nu este tocmai in regula ce face, dar caruia nu ii da atentie, dorinta de dominatie prin superioritate fiind mai puternica decat dorinta de a-l intelege pe celalalt.
   Marea problema a judecatii critice este ca afecteaza relatiile interumane si il afecteaza pe cel care judeca.
   O judecata pripita intuneca fiinta si deschide usa trairilor negative. O judecata superficiala si pripita poate fi scanteia pentru aprinderea furiei. Critica excesiva si subiectiva doar distruge, este din start opusa gasirii de solutii. Atunci cand ne dam seama de defectele cuiva, e bine sa nu le spunem doar ca sa ne aflam in treaba si sa aratam cat de destepti suntem. Benefic este sa o facem intr-o maniera cat mai detasata, subliniind intai aspectele pozitive ale persoanei si oferind solutii pentru lipsurile sesizate. Cateodata este bine doar sa observam in tacere, pentru ca de muie ori persoana nu este pregatita sufleteste pentru o schimbare, si, atunci, critica noastra nu ii aduce nici un folos, ci doar o raneste.
   Se poate sa te intrebi: „si ce legatura are asta cu copilul meu?". Ei bine, fericirea lui, echilibrul si armonia lui interioara depind de judecatorul din el si de capacitatea lui de a-i intelege pe ceilalti. Cu cat va respecta mai mult modul de a simti, de a gandi si de a actiona al celuilalt, cu atat mai mult starea lui de bine va fi mai deplina.
   Cel care-i judeca cu asprime pe cei din jurul sau nu va fi niciodata multumit de sine insusi, caci acel judecator interior va fi necrutator nu doar cu ceilalti ci si cu el.
Omul este o fiinta unica. Suntem atat de asemanatori si, totusi, atat de diferiti. Interior traim sentimente si ganduri asemanatoare, dar curgerea lor, conexiunea dintre ele, intensitatea si manifestarea lor in actiuni concrete sunt atat de diferite! A face lucrurile diferit nu inseamna a fi rau sau a gresi. Se relationeaza mai degraba cu capacitatea persoanei de se exprima pe sine insusi.
   Societatea tinde sa ne uniformizeze in detrimentul exprimarii sinelui nostru.
   Ca parinte, datoria ta este sa-ti ajuti copilul sa respecte regulile societatii intelegandu-le sensul, pe de o parte, dar si sa afle cai de exprimare a fiintei unice din el."

Fragmente preluate din cartea "7 pentru o viata" de Gabriela Ciucurovschi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu